Despre libertate, siguranță, terorism și interceptare în masă în era digitală

Acest material radio este înscris în competiția de produse jurnalistice pe teme legate de viața privată și protecția datelor cu caracter personal și a fost difuzat inițial de redacția în limba maghiară a Radio Cluj în cadrul emisiunii Láthatár (Orizont), ediția din 28 februarie 2015, cu subtitlul Big Brother / Egy sor szám (Big Brother / Un șir de numere), fiind realizat de Váradi Nagy Pál. Materialul a fost produs și difuzat în limba maghiară.

Láthatár 2015-02-28
Bună ziua, sunt  Váradi Nagy Pál.

CORTINA

În ediția de azi al Láthatár (Orizont): despre libertate, siguranță, terorism și interceptare în masă în era digitală. Nu vom vorbi despre science fiction, nu vom vorbi despre viitor. Vom vorbi despre prezent, despre lucruri care se întâmplă cu noi chiar în acest moment.

INSERT

Vom sta de vorba cu regele rețelelor, fizicianul Barabási Albert László născut în România, îl vom auzi pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu și vom intra în detalii cu ajutorul sociologului Péter László. Oare noțiounile drept și necesitate, libertate și siguranță au devenit antonime în această eră digitală? Rămâneți cu noi.

CORTINA
Mulți cunosc deja unele aspecte despre care voi vorbi acum. Pentru cei care nu ar fi la curent, vă rog să ne urmăriți cu răbdare ca apoi să ne putem orienta împreună cu toții în această lume confuză invocată de discuțiile care urmează.
Să călătorim puțin în timp, înapoi până la focul de tabără al înaintașilor noștri. La acele povestiri care se rosteau la focul de tabără. Înainte de a inventa scrisul, vorba era singura cale de a reda informațiile, cunoștințele. Și eventual desenele din bârloguri, mici statui. Apoi am inventat diferite metode de a stoca informația: statui pentru forme, desene, picturi pentru ceea ce vedem, scrisul pentru gânduri, partitura pentru muzică, matematica și ingineria pentru clădiri. Doar în urmă cu un secol s-a inventat cilindrul de ceară pentru a înregistra voci, apoi filmul pentru… filme. Deci fiecare formă de informație necesita propria metodă de stocare și redare: hârtie, pânză, placă de sticlă, cablu de telefon, aparat radio cu tub, bachelită, bandă magnetică, hărți, cărți – și așa mai departe.
Esența erei digitale este că fiecare text este doar un șir de numere. Fiecare pictură, poză, fotografie, desen, manuscrisul, poza de buletin, amprentele noastre: un șir de numere. Muzica de la genul tuț-tuț până la Miserere mei care dă ecou în capela sixtină, orice am auzi: un șir de numere. Totul fiind proiectat și realizat după planuri, sau chiar imprimat cu printer 3D, ceeca ce ținem în mână, s-ar putea să fie doar: un șir de numere. Documentar sau soap opera, aventuri de pescuit sau film porno: un șir de numere. Rezervarea unui loc la cinema sau la teatru: un șir de numere. Caracteristicile noastre medicale – să ne amintim de cardul de sănătate – totul un șir de numere. Folosindu-mi cardul ID intru la locul de muncă: un șir de numere. Am un card de reducere sau de fidelitate cu care-mi iau medicamente dintr-o farmacie: un șir de numere. Fiecare convorbire telefonică, orice activitate pe rețelele sociale: un șir de numere. Îmi plătesc taxele și impozitele: un șir de numere. Banii mei pe contul de la bancă: un șir de numere. Cumpărăturile, produsele pentru care plătesc: un șir de numere. Îmi schimb regimul? Un șir de numere. Televizorul: chiar și dacă e unul mai vechi și nu e inteligent – un șir de numere. Poziția geografică, fiecare plimbare, când și pe unde, cum ajung la locul de muncă, dacă mă urc pe vreun munte, în compania cui – tot un șir de numere. Această emisiune pe care o ascultați, e realizată folosind calculatorul, în format mp3, deci dumneavoastră ascultați: un șir de numere.
Și aceasta nu este o poveste, o utopie sau un coșmar dintr-o operă literară. Acesta este prezentul, ne place sau nu, aceasta este era în care trăim. Esența erei digitale, dacă e să o formulez într-o singură propoziție, ar fi că haosul babelian al activităților noastre s-a limpezit, luându-i locul un limbaj universal: totul se poate traduce la un șir de numere. Un șir de numere pe care poți să le prelucrezi cu ușurință.
Deși pare a fi o chestiune filozofică, vorbe, întrebând: și ce dacă caseta audio și filmul din aparatul foto au devenit un șir de numere? Dar această schimbare are implicații și ramificații profunde. Înm acest context modern este imposibil să nu lăsăm urme digitale *digital footprint* și îngrojorarea începe aici: cine are acces, cine și cum poate prelucra această proiecție a noastră, acest șir de numere. Și o întrebare și mai importantă: la ce se vor folosi aceste informații.
A urmări, a intercepta pe cineva niciodată nu a fost mai ușor ca în zilele noastre, când tot ceea ce facem, se poate și într-adevăr este convertat în numere. Dezvăluirile lui Edward Snowden, din 2013 încoace arată că viața personală este o iluzie uriașă. Faptul că fiecare firmă încearcă să afle cât mai multe despre utilizatorii săi este doar un fapt divers pe lângă dezvăluirea că America și Marea Britanie practic ignoră orice lege și-și bagă nasul în orice s-ar petrece – și fac asta la nivel global. După dezvăluirile Snowden am fi naivi dacă am crede că celelalte state nu încalcă și/sau bunul simț.
Ei bine, lipsa vieții private este o problemă în sine, dar s-ar putea argumenta: siguranță în schimbul libertății. By the way, mai nou nu se vorbește despre… libertate, despre freedom. Se vorbește despre privacy. Astfel nu exagerez dacă afirm, că în această eră tulbure a interceptărilor în masă, a încălcării dreptului la viața privată (garantată și de constituția României), în umbra propunerilor de legi „big brother” subiectul nu este altul, subiectul este democrația.

În toamna anului 2013, cu scurt timp după revelațiile lui Snowden, am avut prilejul să stau de vorbă cu domnul Barabási Albert László, cercetător, fizician. El este unul dintre oamenii de știință al cărui muncă și atelier, și anume teoria rețelelor, are potențialul sau cel puțin know-how-ul să dea naștere unor instrumente folosite la prelucrarea cantității masive de date interceptate. Întrebarea mea atunci, în 2013 a fost, bazându-mă pe propria intuiție, dacă este exagerată să comparăm teoria rețelelor, analiza acestor șiruri de numere cu … bomba atomică. Spre marea mea surpriză, răspunsul a fost că nu, nu exagerăm. Barabási Albert László

INSERT BARABASI BOMBA

În 2014 s-a reînnoit discuția despre legile gen big brother, prin care, doar un exemplu, statul român încerca să înlăture chiar și posibilitatea să facem un apel telefonic anonim. Și ar fi dat acces la multe dintre datele noastre fără mandat de la judecător. Nu și convorbirea telefonică propriu-zisă, doar și spun acest cuvânt doar în mari ghilimele, la așa-numitul metadata: unde, când facem sau primim apelul, sms-ul, etc. Chiar domnul Barabasi are o carte despre cât de multe se pot afla despre o persoană folosind doar metadata. Pe lângă astea, pachetul propus big brother a mai avut cel puțin un punct obscur despre cum autoritățile ar fi primit acces la infrastructura cibernetică de interes, tot fără aprobare judecătorească…  Acest aspect a fost tradus de presă astfel: cineva bate la ușă, arată ceva hârtie și ne ia calculatorul. Absurd doar până când ne amintim că aceste calculatoare sunt conectate la rețea… la infrastructuri cibernetice, de interes.
Între timp s-au mai întâmplat și evenimentele din Paris, iar terorismul a reintrodus pe agenda zilei întrebarea: ce fel de acces trebuie dat serviciilor secrete. Fără vreo conotație negativă: până unde e viața privată și de unde începe securitatea națională? Mihai Răzvan Ungureanu fost premier și fosrt șef al SIE își exprimă opinia, și anume că legislația țării este rămasă în urmă:
INSERT UNGUREANU
Curtea Constituțională a decis că pachetul big brother contravine documentului de bază al țării, iar șeful SRI, George Maior ieșind oarecum din fire i-a acuzat că vor fi responsabil dacă se întâmplă vreun atentat terorist gen Charlie pe teritoriul României, fiindcă serviciile secrete nu au cadrul legal ca să-și facă treaba. Între timp izbucnesc tot feluri de scandaluri de diferite magnitudini despre interceptarea în masă a diferitelor organizații. Și apar studii despre efectul negativ al acestei atmosfere de neîncredere asupra comerțului. Și da, efectul este unul financiar.

Cum am ajuns în această situație când democrația însăși este clintită. Care este efectul social, care sunt aspectele care ne privesc pe toți, cum stăm cu încrederea în general? Aceastea sunt întrebările pe care le-am pus sociologului Peter Laszlo.

INSERT PETERLASZLO

LINER
Stimati ascultatori, aici se incheie editia de azi a Láthatár (Orizont). Am analizat latura întunecată a erei digitale, despre cum firme și state acumulează și prelucrează datele noastre, despre consecințele sociale ale acesteia, despre aparentul antonim libertate-siguranță. S-a afirmat că suntem la o răscruce și este nevoie de o dezbatere publică a acestor subiecte. Invitații mei au fost fizicianul Barabási Albert László, cercetător al teoriei rețelelor, fostul premier și director SIE Mihai Razvan Ungureanu și sociologul Péter László. Vă mulțumesc pentru atenție, sunt Váradi Nagy Pál. Să auzim de bine.

CORTINA

 

Láthatár 2015-02-28
Jó napot kívánok.  Váradi Nagy Pál vagyok.

Függöny

Figyelőnkben ezen a héten: szabadságról, biztonságról, terrorizmusról és tömeges megfigyelésről a digitális korban. Ez nem science fiction, nem is a jövő: ez a jelen, körülöttünk, velünk történik.

INSERT

Felidézem Barabási Albert László fizikus, hálózatkutató gondolatait, Mihai Razvan Ungureanu volt kormányfő szavait, majd Péter László szociológussal járjuk körbe a társadalmi vonatkozásait mindannak, amit a  szabadság és a biztonság, a jog és a szükség fogalmak, látszólag ellentétpárok mentén közelíthetünk meg, nyakig benne a digitális korban. Tartsanak velünk.

FÜGGÖNY
Sokan ismerik már a következő pár gondolatot, ők most legyenek türelemmel azok kedvéért akiknek esetleg újat mondok, hogy utána tudjunk tájékozódni az elkövetkező beszélgetésekben.
Utazzunk egyet az időben az éjszakában lobogó tábortüzekig, az ott elhangzó történetekig. Az írás feltalálása előtt a történetek, a tudás átadásának ez volt az egyetlen módja: beszélgetések, élő szóban – no meg a barlangrajzok, a képek, szobrocskák. Nagy sokára finomodott annyira az emberek hozzáértése, hogy nem csak
az alakokat – szobrok –
látványokat – rajzok, festmények -,
gondolatokat – írások,
dallamokat – kotta,
épületeket, terveket – matematika        tudták lejegyezni, hanem a viaszhenger révén a hangokat is. Ám minden lejegyzett tudásdarabka vagy élőben zajló kommunikáció a maga sajátos adathordozóját igényelte: vásznat, üveglapot, fotópapírt, sodrott, megcsavart telefondrótokat, lámpás rádiót, mágneses szalagot, bakelit lemezt, papírt, nyomdát, könyveket, diafilmet, térképet – és sorolhatnám.
A digitális kor lényegét nagyon leegyszerűsítve eképp foglalhatnám össze: bármely értelmes szöveg bármilyen nyelven: egy sor szám. Minden festmény, fénykép, rajz, a kézírásom képe, az aláírásom, igazolványfotóm, ujjlenyomatom: egy sor szám. A tam-tam diszkózenétől a sixtus-kápolnában felszólaló Miserere-ig minden, amit hallunk, hallhatunk: egy sor szám. A 3D-nyomtatók korában, amit kézbe veszünk, maholnap nem egyéb, mint: egy sor szám. Internetes újságot olvasni: egy sor szám. Dokumentum- vagy pornófilm, szappanopera vagy horgászkalandok: egy sor szám. Mozijegyet, színházjegyet foglalni: egy sor szám. Az egészségügyi jellemzőink – lásd egészségügyi kártya – egy sor szám. Az azonosító kártyámmal belépek a munkahelyemre: egy sor szám. Kedvezmény-kártyával gyógyszert vásárolni: egy sor szám. Az összes telefonbeszélgetés, email, közösségi oldali tevékenység, az adófizetés: egy sor szám. A pénz a bankszámlámon: egy sor szám, a vásárlás, aminek a végén fizetek: egy sor szám. Megváltoztatom az étrendemet? Egy sor szám. A tévé: egy sor szám. A földrajzi helyzetem, a sétáim, hogy mikor megyek munkába, milyen kitérőkkel, megmászok-e egy hegyet, kiknek a társaságában: egy sor szám. A rádióadást, amit most hallgatnak, digitális formában készítettem el, tehát ez a rádióműsor is: egy sor szám. Ez nem valamiféle mese, elborult képzelgés vagy fantasztikus irodalom: tetszik, nem tetszik, ez a jelen, ezek a mindennapjaink. A digitális kor lényege nagyon leegyszerűsítve tehát az, hogy a szerteágazó tevékenységünk eddigi bábeli zűrzavarát felváltotta egy közös nyelv: majdnem minden – egy sor szám. Nagyon sok, villámgyorsan feldolgozható szám.
Ez látszólag csupán egy fogalmi váltás, amolyan filozofikus mellébeszélés, hisz számokra cseréltük a fotópapírt és a zenekazettát – ám sokkal többről van szó. Modern életvitelünk során, amelyet átszőnek a bonyolult eszközök,  egyszerűen képtelenség, hogy ne hagyjunk magunk után  úgynevezett digitális lábnyomot. És a történet itt válik érdekessé és egyben aggasztóvá: ki férhet hozzá, milyen mértékben a digitális lábnyomunkhoz, illetve az életünk valós idejű digitális kivetüléséhez? És még fontosabb kérdés: mire használják fel ezt a rólunk szóló nagyon hosszú számsort?

Megfigyelni, lehallgatni soha sem volt olyan könnyű valakit, mint manapság, amikor nagyon sok minden, amit csinálunk vagy éppen nem csinálunk, számsorrá alakul és éli a maga életét a digitális világban. Edward Snowden 2013-ban kezdődő leleplezés-sorozata mutatott rá tényszerűen, hogy a magánélet mekkora illúzió a digitális korban. Az egy dolog, hogy a nagy cégek minden adatot igyekeznek begyűjteni rólunk, felhasználókról, de az is kiderült, hogy Amerika és Nagy-Britannia gyakorlatilag minden elvre és törvényre fittyet hányva tömeges lehallgatásokat folytat, mégpedig globális szinten. Ezek után naivitás azt gondolni, hogy a többi állam szem előtt tartana bármilyen korlátot.
Ez így önmagában aggályos, no de ha az állam megvéd a terroristáktól, akkor szabadságot a biztonságért cserébe – hangozhatna az érv. Egyébként Freedom helyett, szabadság helyett a vita úgy fest, inkább már csak privacy-ról, a magánélet sérthetetlenségéről szól. Vagyis nem túlzás kimondani: a Snowden-ügy árnyékában, a terrorfenyegetés és a tömeges, megkülönböztetés-mentes lehallgatások, a nálunk is készülődő hírszerzési törvények korában a téma nem egyéb, mint a demokrácia.

2013 őszén, a lehallgatás-botrány kipattanása után kérdeztem a témáról Barabási Albert László hálózatkutató fizikust. Ő az egyik olyan tudós, akinek a munkája révén, a műhelyéből kerülhetnek ki azok az eszközök, de legalábbis a szaktudás, amely a rólunk szóló hatalmas adatmennyiség elemzéséhez kell. A kérdésem egy sejtés miatt akkor úgy szólt: túlzás-e az atomenergiához, az atombombához hasonlítani a, mondjuk így, rólunk készülő számsorok elemzését, megértését? Barabási Albert László

INSERT BARABASI ATOMBOMBA

2014-ben ismét napirendre kerültek és viszonylag széles média-nyilvánosságot kaptak az úgynevezett nagytestvér-törvények, amelyek révén a román kormány felszámolni igyekezett a névtelen telefonálásnak még a lehetőségét is és bírói engedély nélkül adta volna a hatóságok kezére a rólunk szóló, például telefontársaságnál gyűlő úgynevezett metaadatokat: nem magát a levelet, a telefonbeszélgetést, csak azt, hogy ki kivel, mikor, honnan lép kapcsolatba – nos épp az imént megszólaló tudós mutatott rá, hogy ezekből az adatokból mennyi minden kiolvasható. Volt még legalább egy aggályos pontja a bigbrother-törvényeknek: egy eléggé homályosan megfogalmazott kitétel szerint a hatóságok kedvük szerint igyekeztek hozzáférni a digitális infrastruktúrákhoz. Ezt a sajtó úgy fordította, talán némileg túlzóan, hogy anélkül, hogy bármit tennénk, valaki kopogtat és elkéri a számítógépünket.
Közben lezajlott a párizsi vérengzés és a terrorizmus ismét tematizálta a kérdést, hogy mekkora hozzáférést kell adni a titkosszolgálatoknak: a legjóhiszeműbb keretben értve: hol érjen véget a szabadság, hol kezdődjön a biztonság. Mihai Razvan Ungureanu volt külügyminiszter, hírszerzési vezető és kormányfő fejtette ki a kérdéssel kapcsolatos gondolatait:
INSERT UNGUREANU
Az alkotmánybíróság megvétózta ezeket a bigbrother-törvényeket, George Maior hírszerzési vezető vádló hangon beszélt a taláros testületről és talán ezért kellett leköszönnie tisztségéről. Közben pedig menetrend szerűen bukkannak fel az újabb, többnyire műszaki jellegű leleplezések arról, hogy pontosan milyen mértékű a digitális életünkről való adatgyűjtés, ha úgy tetszik lehallgatás. És arról is jelentek már meg tanulmányok, hogy a nemzetközi vállalatok is kezdik érezni a távközlést illető bizalmatlanság káros hatásait: mégpedig anyagi szinten.
Péter László szociológust arról kérdeztem, honnan jutottunk ebbe a demokráciát megingatni képes helyzetbe, hogy áll a társadalom bizalommal és merrefelé tartunk.
INSERT PL
LINER
Kedves Hallgatóink! Itt ér véget a Láthatár. Közéleti figyelőnk eheti adásában a digitális kor sötét oldaláról: cégek és államok adatgyűjtési szokásairól, társadalmi következményeiről, szabadság és biztonság kérdéséről hallhattak. Elhangzott, hogy válaszúton vagyunk és társadalmi vita szükséges megszabni, milyen határok között engedünk betekintést a magánéletünkbe. Vendégem volt Barabási Albert László hálózatkutató fizikus, Mihai Razvan Ungureanu volt hírszerzési vezető és Péter László szociológus. Munkatársaim nevében is köszönöm figyelmüket,  Váradi Nagy Pál vagyok. A viszonthallásra.
FUGGONY

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>