Dispozitivele inteligente și impactul lor asupra vieții private

Articolul este înscris în competiția de materiale jurnalistice pe teme legate de viața privată și protecția datelor cu caracter personal și a fost publicat inițial pe alexbergauer.wordpress.com în data de 14.08.2015 de către Alex Bergauer. Sursa originală a articolului aici.

Internetul lucrurilor – Între panică și progres

de Alex Bergauer

ab1

Puține lucruri din peisajul actual stârnesc dezbateri mai aprinse decât revoluția adusă de „The Internet of Things” (IoT). Denumită așa încă din 1999, IoT marchează etapa proliferării dispozitivelor inteligente echipate cu senzori și dotate cu conectivitate wireless. Acestea sunt capabile să transmită informații atât între ele, prin tehnologia M2M (Machine-to-Machine), cât și să stocheze date și informații online prin servicii de tip cloud. Doar anul acesta, IBM a pus deoparte 3 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor strategii de colectare a datelor înregistrate prin aceste dispozitive, sumă comparabilă cu cele investite de alți grei de pe piață precum General Electric, Microsoft sau Google.

Pentru utilizatorul de rând, noile sisteme își propun să automatizeze numeroase procese de zi cu zi, eliminând eroarea umană din ecuație. Un termostat „deștept”, spre exemplu, poate să prevadă perioadele când locuitorii apartamentului în care este instalat sunt plecați, pentru a-i întâmpina mai apoi cu temperatura optimă în momentul sosirii. Genul acesta de aparat poate fi controlat și prin intermediul unui dispozitiv aflat mereu în posesia utilizatorului, cum ar fi un smartphone. Dacă este implementat și utilizat corect, un asemenea termostat ar ușura viața posesorului său, fiind în același timp și mai benefic pentru mediu prin prisma economiilor făcute la consumul de energie.

Problema constă, însă, în graba cu care numeroase noi tehnologii sunt adoptate fără a se lua în calcul și prețul plătit pentru o viață mai ușoară. Trocul în acest caz presupune expunerea datelor personale într-o rețea informatică ușor accesibilă din exterior. Spre exemplu, în cazul portalurilor electronice de la bordul mașinilor, mai toate au venit la pachet cu vulnerabilități care s-au dovedit a fi ușor de exploatat. Astfel, în 2010, Dieter Spaar a reușit să pună în lumină acest lucru, demonstrând că poate manipula un BMW să-și deschidă ușile chiar și de la o sută de metri distanță. Articolul său a creat o ușoară isterie, descoperindu-se că peste 50 de modele și 2.2 milioane de mașini erau vulnerabile acestei breșe de securitate. Producătorul bavarez a răspuns prin updatarea automată a soft-ului, fără ca deținătorii mașinilor să aibă măcar habar de pericolul la care fuseseră expuși.

Ceea ce ne aduce la o altă mare hibă a sistemului. Problema cu IoT e că a fost în mare măsură gândit să lucreze în tăcere, necesitând un nivel minim de interacțiune cu utilizatorul uman. Miile de senzori ce acumulează date despre comportamentul unei persoane sunt stocate pe platforme de tip cloud, unde pot fi accesate de către diverse entități cu scopuri mai mult sau mai puțin nobile. Există inclusiv aplicații precum Kapture sau Narrative Clip care vin la pachet cu dispozitive purtabile ce pot înregistra fiecare moment din ziua unei persoane. Fără a avea neapărat vreo intenție părtinitoare, acestea sunt exact genul de date care pot fi folosite pentru a afla dacă o persoană este sau nu acasă într-un anumit moment al zilei, spre exemplu. De asemenea, toate aceste informații ajută la identificarea tiparelor behavioristice ale unei persoane, informații ce pot mai apoi fi puse în slujba manipulării acesteia.

Deja trăim într-o lume în care istoricul căutărilor noastre ne este indexat la fiecare pas pentru ca toți comercianții online să-și poată construi o hartă cât mai exactă a tiparului nostru comportamental. E necesar ca, pe măsură ce digitalizarea vieții de zi cu zi continuă nestingherită, să fie puse în practică instrumente menite să limiteze impactul acestei masive invazii a spațiului privat. Un bun început îl reprezintă adoptarea standardului de protocol IPv6, care va înlocui deja depășitul IPv4. Binenteles că și acest nou standard va avea parte de problemele sale, dar adoptarea sa la nivel general va contribui la reducerea acestora pe termen lung. Consorții și grupuri precum W3C vor continua să promoveze genul acesta de progres pe măsură ce infrastructura Internetului va crește exponențial odată cu conectarea la wireless a mai tuturor lucrurilor din jur.

În viitorul apropiat, orice dezvoltator de pe piața IoT ar trebui să țină cont de trei principii de bază care împreună vor proteja utilizatorul și limita expunerea sa în mediul online:

• Consimțământul este sfânt.
Toți utilizatorii trebuie să-și exprime acordul în prealabil atunci când vine vorba de colectarea și utilizarea datelor personale. Dat fiind faptul că cei mai mulți oameni nu au cunostiinte aprofundate în domeniu și adesea nici răbdarea să citească un mic „roman”, în mod ideal informațiile esențiale ar trebui condensate într-un rezumat cât mai inteligibil.

• Libertatea de alegere trebuie respectată.
Scopul produselor din sfera IoT este acela de a folosi datele colectate pentru a oferi un serviciu mai bun propriilor utilizatori. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, clientul trebuie să aibă mereu libertatea de a trece la un alt furnizor de servicii, precum și de a revoca orice permisiune exprimată anterior.

• Anonimitatea prezervată oriunde este posibil.
Cele mai multe platforme din sfera IoT au grave abateri atunci când vine vorba de stocarea datelor de identificare preluate de la clienți. Pentru a preveni o profilare atât de extensivă a utilizatorilor, viitoarele platforme ar putea incorpora tehnologii precum TOR, care să permită menținerea unui grad de anonimitate cât mai ridicat.

Una peste alta, e clar că popularitatea IoT se va afla pe o traiectorie ascendentă în anii ce urmează. Doar simpla idee că mașina de spălat, centrala și luminile dintr-o casă ar putea fi toate controlate printr-o aplicație pe telefon e capabilă să dea fiori pe spate oamenilor care-și vor închipui că au ajuns să trăiască, în sfârșit, ca-n „2001 – Odiseea Spațială”. Și totuși, vechile probleme legate de securitatea și siguranța datelor personale în contextul digitalizării tuturor acestor dispozitive rămân. Unii ar spune că dacă n-ai ce ascunde, atunci n-ai de ce să te temi. Alții ar zice că la fel de bine se poate trăi și dacă n-ai frigiderul și Facebook-ul sub aceeași umbrelă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>