Folosirea datelor personale de către companii private în scopuri comerciale

Articolul este înscris în competiția de materiale jurnalistice pe teme legate de viața privată și protecția datelor cu caracter personal. Articol scris de Robert Codescu și publicat pe data de 10.08.2015, pe privacy.apti.ro.

 

Pe mine cine mă păzeşte !?!?

 

de Robert Codescu

Revoluţia informatică a ajuns peste toate bulevardele şi cartierele de la noi din ţară, în mod inevitabil, şi la mine pe stradă şi chiar în casa mea. M-am bucurat enorm când  Internetul m-a plimbat pe la toate destinaţiile turistice de top din lume, sau când m-a pus în legătură directă cu vechi prieteni pe care nu-i mai văzusem de ani de zile. Nu m-a deranjat că a trebuit să-mi dau datele mele personale pentru a-mi crea cont ca să pot avea acces la diferite facilităţi online. La fel a fost şi când mi-am făcut carduri de fidelitate, toţi au vrut toate datele mele: ”Nume & Prenume, CNP, adresă, telefon, e-mail etc.” am zis să mă bucur şi eu din plin de ”binefacerile”  economiei de piaţă şi dacă-mi iau medicamente de la aceiaşi farmacie, îmi fac plinul la aceiaşi benzinărie, cumpărăturile la acelaşi hipermarket şi vacanţele cu aceiaşi agenţie de turism, cine ştie punct cu punct (de fidelitate), se strânge acolo şi nici nu o să-mi dau seama când voi ajunge în ”Top 100 cei mai bogaţi români” !  Informatizarea, miniaturizarea device-urilor şi globalizarea au făcut să am conturi pe o mulţime de siteuri şi platforme online.

rc

Şi în vreme ce stăteam eu liniştit în faţa calculatorului, aşteptând ca un user model să devin şi eu potent financiar iată că încep să curgă mesajele, pe SMS, pe e-mail, pe apel telefonic pe toate căile de contact prin care eram invitat să: cumpăr pastile de potenţă pentru o viaţă sexuală de vis, să mă prezint cu soţia (soţia cui că eu NU sunt necăsătorit !?!?), la o prezentare MLM, să-mi deschid cont la nu ştiu ce bancă să mi se livreze premiul de la concursul la care nu am participat să cumpăr lenjerie intimă de damă (dar nu aveau, din fericire, mărimea mea !), să încarc nu ştiu ce cartelă pre-paid şi tot aşa.

Să ne înţelegem – nu mă deranjează să primesc mesaje şi să fiu contactat, atâta timp cât mi-am dat acordul în acest scop, dar mi se pare complet aiurea să fiu sunat de o duduiţă care mă asigură că voi fi multimilionar dacă voi participa la nu mai ştiu ce oportunitate de afaceri, dar ea este decât operator telefonic cu salariul minim pe economie şi aşa se chinuie să mă determine să merg acolo până o întreb de unde are datele mele personale ”Păi, ăăă, păi le-am găsit online !”, unde naiba domnişoară că doar nu au fost postate pe bloguri sau pe ziare online !?!?
Îmi dau seama că datele personale (valide) au ajuns să fie cea mai preţioasă (şi traficată), marfă a secolului al XXI-lea, iar globalizarea a făcut să nu mai conteze că sunt datele lui Robert Codescu din Ploieşti, ale lui Smith Hanson din Sydney sau ale lui Francois Delacroix din Quebec atâta timp cât sunt ale unui potenţial client sunt o adevărată mină de aur.

Ţara noastră membră U.E. a încercat să-şi armonizeze legislaţia privind încălcări ale dreptului la viaţă privată sau ale regimului datelor cu caracter personal, dar fiindcă a luat câte un articol din mai multe legi, a ieşit … nimic. Nu o să mai treacă mult timp şi vom începe să ne trezim la uşa locuinţei noastre cu persoane dubioase care deţin toate datele noastre personale fără a mai avea tăria de a ne opune propunerilor lor de afaceri. Ştiu, poate unora le voi părea exagerat dar nu-mi doresc să mă trezesc într-o zi că am devenit un reputat distribuitor de absorbante, chiar dacă acest lucru include o afacere de succes şi multă reputaţie în mediul de afaceri. Consider că fiecare individ trebuie să aibă dreptul de a decide ceea ce consideră el ca fiind afacerea care-l caracterizează cel mai bine şi nu influenţat de câteva zeci de SMS-uri, sute de e-mailuri şi alte surse de influenţă străine lui şi voinţei sale. Adică îmi place să cred că fiecare dintre noi avem dreptul de a decide ce este bun pentru noi şi ce anume ne place fără a ni se sugera şi a fi influenţaţi de trenduri de consum existente la un moment dat. de aceea mă încăpăţânez să-mi menţin speranţa că legislaţia privind încălcări ale dreptului la viaţă privată sau ale regimului datelor cu caracter personal, se va înăspri considerabil iar la următorul card de fidelitate şi/sau cont de user pe Internet viaţa mea privată şi datele mele personale no vor mai reprezenta o marfă pentru traficanţii de date personale (valide).

Acum chiar nu am cea mai vagă idee dacă aceşti ”insistenţi” se vor amuza de acest articol sau se vor simţi ameninţaţi de o eventuală aliniere legislativă şi se vor astâmpăra să mă bombardeze cu mesajele lor. Vreau doar să ştiu (aşa cum scrie în titlul articolului), ”Pe mine cine mă păzeşte!?!?”, sau dacă mă păzeşte cineva de aceşti traficanţi de date !!!

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>