CCR decide că SRI nu mai poate face interceptări la ordinul procurorilor – 4 concluzii rapide

Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat ieri neconstituţional (vezi comunicat integral al CCR și mai jos) o parte dintr-un articol din Codul de Procedură Penală care reglementează cine pune în executare supravegherea tehnică (interceptări telefonice, înregistrări audio ambientale) din timpul cercetării penale. Articolul respectiv este 142 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, iar partea care a fost declarată neconstituțională este cea îngroșată:

„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.

Așteptăm cu interes motivarea completă, dar patru concluzii interesante pot să fie trase:

1. Cazul se referă doar la interceptările din cursul procesului penal, SRI mai poate să facă interceptări pe baza atribuțiilor speciale din legea securității naționale. Toate au nevoie de un mandat de la un judecător. Se pare că decizia nu ar fi atât de periculoasă pentru desfășurarea procesului penal, câta vreme doamna Kovesi declara anul trecut că DNA are “un serviciu tehnic care poate efectua interceptări”. Pe de altă parte puțini știu cum se fac practic interceptările, alții presupun și cei mai mulți n-au nici cea mai mică idee.

2. CCR este constantă în a declara neconstituționale formulări vagi, care pot aduce atingere drepturilor fundamentale. De la „ameninţări la adresa securităţii naţionale” și “pot avea” din Decizia 1258/2009 (Legea 298/2009 privind păstrarea datelor de trafic) până la “datele deţinute, relevante în contextul solicitării” din propunerea de lege privind securitatea cibernetică – Decizia 15/2015, CCR este constantă în a preciza că vor fi declarate neconstituționale acele dispoziții care “nu au un caracter precis şi previzibil.” De fapt și în cazul de față s-ar putea ca problema să nu fie SRI ca instituție în sine, ci doar textul vag.

3. în acest domeniu în România elefantul din cameră este de fapt modul de realizare a interceptăriilor. Un sistem care permite, dpdv tehnic, “accesul direct și nerestricționat la toate comunicațiile mobile” ale tuturor utilizatorilor este foarte probabil neconstituțional, câtă vreme nu are garanții adecvate. Iar cazul Zakharov vs Rusia a Marii Camere CEDO din decembrie 2015 este extrem de clar în acest sens. Singura diferență majoră dintre Rusia și România (sau ceea ce presupunem despre interceptările din România) este că în Rusia era clar că se poate face interceptarea fără mandat judecătoresc.

4. Cazul acesta, ca și altele similare, pot arunca în aer zeci de procese penale corect fundamentate, prin refuzarea probelor astfel obținute. Și infractorii să scape pe un viciu de procedură. Este pur și simplu o bătaie de joc pentru munca procurorilor – tocmai pentru că legiutorul român refuză să ia în serios drepturile fundamentale și deciziile CCR. Inclusiv în discuția de zilele acestea cu privire la securitatea cibernetică. Poate învățam și noi ceva…

Mai jos și Comunicatul integral al CCR din 16.02.2015

Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut:

„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.”

 În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Curtea a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sunt garantate. De asemenea, sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.

 Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului București– Secţia I-a Penală .

 Argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

4 Comments

  1. Pingback: CCR decide că SRI nu mai poate face interceptări la ordinul procurorilor – 4 concluzii | România curată

  2. Pingback: Revoluție în interceptările telefonice: nu o să se întâmple nimic semnificativ | Date personale si viata privata

  3. Pingback: Revoluție în interceptările telefonice: nu o să se întâmple nimic semnificativ | România curată

  4. Pingback: Motivarea deciziei CCR privind interceptările SRI – ce ar trebui să reținem | Date personale si viata privata

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>