Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. xxxxx/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A_____ M_____
Grefier M_____ M____
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant DE F_____ (V____ ) A______ E_____ și pe pârât ____________________________ ROMANIA SRL, având ca obiect acțiune în constatare daune morale.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 30.05.2013 , 06.06.2013 și la 13.06.2013 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. XXXXXXXXXXXXX, asa cum a fost precizata la data de 11.10.2011 (f. 68-80), reclamanta DE F_____ (fosta V____) A______-E_____ a chemat în judecată pârâta ____________________________ ROMANIA SRL, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate încălcarea dreptului la viată privată al reclamantei de către pârâta, să o oblige pe aceasta din urmă să nu mai săvârșească nicio activitate de genul celor reclamate și să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 5000 euro reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 13.03.06 a încheiat cu Banca Comercială Unicredit Ț_____ SA un contract de împrumut, în baza căruia la data de 05.05.2009 a fost somată să plăteasca trei rate scadente neachitate, ocazie cu care s-a și declarat scadent și plătibil imediat întreg creditul.
Reclamanta arată că, prin intermediul executorului judecătoresc a notificat banca în sensul de a se prezenta la executor pentru ridica sumele datorate, însă aceasta din urmă nu a ridicat banii, motiv pentru care sumele datorate au fost depuse la CEC pe numele bancii. În continuare, reclamanta susține că, banca a procedat la poprirea conturilor, iar prin sentința nr.2197/01.03.2010 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a validat oferta de plată realizată de către reclamantă prin intermediul executorului.
Prin notificare din data de 15.03.2012 s-a adus la cunoștiința reclamantei cesionarea creanței către Stafford Credit, precum și faptul că Aset P________ Servicing Romania SRL a fost împuternicită să recupereze debitul. De la acest moment, susține reclamanta că, au început telefoanele și mesajele prin care pe un ton amenințător se solicită achitarea întregului debit în cuantum de 7500,34 euro. Pentru a înceta acțiunile agresive din partea pârâtei, reclamanta prin executor a comunicat acesteia de mai multe ori situația reală a creditului solicitând încetarea operațiunilor de prelucrare a detelor cu caracter personal.
Față de situația de fapt descrisă, în temeiul răspunderii civile delictuale reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale cauzate de modul abuziv și agresiv în care pârâta a încercat să recupereze un debit nedatorat, folosind fără drept datele sale cu caracter peronal.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1349,1357 Noul Cod civ., Legea 677/2001.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.11-65, 73-85).
În ședinta publică din data de 23.05.2013, in conformitate cu dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. În prealabil a fost invocată excepția netimbrării, excepția prematurității, iar pe fondul cauzei s-a susținut că Aset P________ Servicing Romania SRL acționează în conformitate cu dispozițiile Legii 677/2001, reclamanta fiind de rea credință deoarece nu a încercat soluționarea neînțelegerii create. De asemenea, se arată că notificarea trimisă la data de 26.10.2012 era semnată doar pe pagina a patra și nu era însoțită de niciun document justificativ. În ceea ce privește daunele morale solicitate, pârâta susține că reclamanta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 si urm. C.pr. civ., art.7201 C. Pr. Civ., Legea 677/2001, art.71 din Noul cod Civil.
În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri(f.93-144).
La același termen de judecată, instanta a respins execepțiile netimbrării și lipsei procedurii prealabile invocate prin întâmpinare pentru motivele indicate pe larg în încheierea de ședință și a incuviintat pentru ambele părți proba cu inscrisuri, considerându-le utile, pertinente și concludente.
Analizând ansamblul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 13.03.06 reclamanta a încheiat cu Banca Comercială Unicredit Ț_____ SA un contract de împrumut, în baza căruia la data de 05.05.2009 a fost somată să plăteasca trei rate scadente neachitate, ocazie cu care s-a și declarat scadent și plătibil imediat întreg creditul.
Prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanta a notificat banca în sensul prezentării la executor pentru ridica sumele datorate (f.53-60) însă aceasta din urmă nu a ridicat banii, motiv pentru care sumele datorate au fost depuse la CEC pe numele bancii.
Conform sentinței nr.2197/01.03.2010 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a validat oferta de plată realizată de către reclamantă prin intermediul executorului (f.42-52).
Prin notificare din data de 15.03.2012 s-a adus la cunoștiința reclamantei cesionarea creanței către Stafford Credit, precum și faptul că Aset P________ Servicing Romania SRL a fost împuternicită să recupereze debitul.
Din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că în începând cu luna iulie 2012, pârâta a încercat contactarea telefonică și a trimis reclamantei diverse masaje pe telefonul mobil sau pe suport de hârtie, prin care pe un ton amenințător se solicită achitarea integrală a debitului către Unicredit Tiriac.
De asemenea, instanța reține că prin notificarea din data de 13.08.2012 (f.39) coroborată cu dovada comunicării prin postă (f.85 verso), reclamanta a adus la cunoștiința pârâtei situația debitului datorat Unicredit, respecitv achitarea acestuia și a solicitat în mod expres încetarea folosirii datelor sale cu carater personal arătând că, acestea aduc reclamantei prejudicii morale.
Făță de situația de fapt reținută de instanță din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, vor fi înlăturate apărările pârâtei în sensul că nu a avut cunoșiință despre stingerea debitului datorat de reclamantă bancii, precum și susținerea conform căreia neînțelegerile cu privire la debit se datorează relei credințe a reclamantei.
Pentru soluționarea fondului cauzei, instanța reține că potrivit art. 71 din Codul Civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private, nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, iar conform art. 74 lit. i din Codul Civil sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private și utilizarea numerelor de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Legea 677/2001 prevede la art. 4 alin. (1) că datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie: a) prelucrate cu bună-credință și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; c) adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate și ulterior prelucrate; e) stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate și în care vor fi ulterior prelucrate; iar la alin.2 Se prevede că operatorii au obligația să respecte prevederile alin. (1) și să asigure îndeplinirea acestor prevederi de către persoanele împuternicite.
În baza art.253 „Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”
De asemenea, sunt incidente dispozițiile art. 1349 și 1357 Cod Civil – în vigoare la data faptelor incriminate si care reprezinta data nașterii raportului juridic dedus judecății, potrivit cărora „art. 1349 Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.„ iar în baza art. 1357 „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. „
Din aceste texte legale se desprind condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența faptei ilicite; cauzarea unui prejudiciu, chiar și nepatrimonial; legătura de cauzalitate dintre acestea; precum și existența vinovăției autorului faptului ilicit.
Existența faptei ilicite, poate fi reținută în cazul în care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Raportându-ne la situația concretă din speță instanța constată că, apelurile telefonicie, mesajele timise pe telefon sau pe suport de hârtie după momentul în care reclamanta a notificat pârâta cu privire la situația creditului și i-a solicitat acesteia în mod expres să nu mai folosească datele cu caracter personal în scopul transmiterii somațiilor abuzive și netemeinice, sunt de natură a încălca reclamantei dreptul la viată privată, astfel cum acesta este reglementat de Codul civil și interpretat in jurisprudența CEDO.
Analizând prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare a somațiilor repetate adresate de pârâtă fie prin intermediul telefonului mobil fie prin poștă, instanța reține că activitatea culpabilă a pârâtei de a utiliza numărul de telefon al reclamantei în mod șicanator a ajuns să lezeze starea se liniste și siguranță a acesteia.
Prejudiciul invocat de reclamant este unul de natură nepatrimonială, cauzat de sentimentul de neliniște și nesiguranță pe care i le-au produs repetatele mesaje telefonice sau scrise. Deși existența acestei daune este evidentă, dificultatea privește modalitatea de evaluare a întinderii acesteia din cauza lipsei unui criteriu matematic pentru socotirea în valori pecuniare a acestui prejudiciu moral. Instanța va fixa o sumă de bani cu titlu de daune morale astfel încât aceasta să aibă efect compensatoriu și să nu constituie o amendă excesivă pentru autorul faptei ilicite sau un venit nejustificat pentru victimă.
Acordarea de compensații materiale pentru daunele morale este justificată de criterii obiective rezultând din gradul de lezare suferit de reclamant raportat afectarea vietii private a acestuia.
De asemenea, instanta are in vedere faptul ca mesajele au fost transmise pe parcursul mai multor zile.
Pentru aceste considerente, instanța va stabili suma de 2500 euro, cu titlu de daune morale pentru incalcarea dreptului la viata privata, apreciind ca acestă sumă este suficientă pentru înlăturarea consecințelor negative pe care le-a produs fapta de ilicită a pârâtei.
Instanța consideră că însăși acordarea unei despăgubiri este mai semnificativă decât cuantumul efectiv al despăgubirii.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral suferit de reclamantă rezultă din însăși fapta ilicită, astfel reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu moral constând în lezarea vietii private, i-a fost indusă o stare de neliniște.
Cu privire la vinovatie instanta retine ca potrivit art.1357 alin.2 autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, în plus reclamanta a dovedit că a notificat pârâtei situația debitului datorat Unicredit și a solicitat în mod expres încetarea emiterii somațiilor de plată arătând că, acestea aduc reclamantei prejudicii morale.
Având în vedere cele sus prezentate, instanța apreciază că prin modul de redactare și comunicare de către pârâtă a somațiilor, respectiv comunicarea prin intermediul telefonului mobil și prin poștă, în mod repetat, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile pentru încălcarea dreptului la viață privată al reclamantei, urmează a constata încălcarea dreptului la viață privată și a dispune obligarea pârâtei la repararea prejudiciului produs reclamantei.
Având în vedere că, prin întâmpinarea depusă pârâta a susținut că în situația în care ar fi avut cunoștiină despre situația debitului achitat nu ar fi procedat la somarea reclamantei, instanța consideră că după promovarea prezentei acțiuni nu mai este cazul să dispună obligarea pârâtei să nu mai săvârșească nicio activitate de genul celor reclamate, deoarece aceasta a susținut sistarea notificărilor.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanta urmeaza sa admita in parte cererea precizata formulata de reclamantă, va constata încălcarea dreptului la viată privată al reclamantei de către pârâta, va respinge capatul de cerere privind obligarea pârâtei la sistarea activităților de genul celor reclamate, ca rămasă fără obiect și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 10.837,50 lei reprezentând contravaloarea în lei a 2500 euro, cu titlu de daune morale.
De asemenea, instanța va lua act ca reclamanta va solicita cheltuieli pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta DE F_____ (fosta V____) A______-E_____, cu domiciliul ales în sector 3, București, __________________________. 18, _______________________ cu pârâta ____________________________ ROMANIA SRL cu sediul în sector 1, București, ____________________. 9.
Constată încălcarea dreptului la viată privată al reclamantei de către pârâta.
Respinge capatul de cerere privind obligarea pârâtei la sistarea activităților de genul celor reclamate, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 10.837,50 lei reprezentând contravaloarea în lei a 2500 euro, cu titlu de daune morale.
Ia act ca reclamanta va solicita cheltuieli pe cale separata.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.M.A.17.07.2013
TEH.M.M. 29.06.2013/4EX.+2COM
