R O M Â N I A
TRIBUNALUL A___ Operator nr. 3207/2504
SECTIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2588
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2014
Președinte Ș___ L______ M______
Grefier M_____ I______
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. S__-S______ GROUP S.R.L. în contradictoriu cu A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat B___ R___ C____ din Baroul A___, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul disp. art. 19 din OUG 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantei susține cererea de probațiune formulată în cuprinsul acțiunii, respectiv proba cu înscrisuri și audierea martorilor Szobolai T___ R___ și Mateas D_____ P____ pentru a dovedi că aspectele menționate în procesul-verbal de către agenții constatatori au fost greșit reținute. Precizează că martorii sunt angajați ai societății și cunosc modul de realizare a accesului în încăperea unde se află monitoarele de supraveghere.
Instanța reține că înscrisurile la care domnul avocat face referire sunt depuse la dosar, iar referitor la proba testimonială consideră că aceasta nu este pertinentă pentru soluționarea cauzei și că instanța își poate forma convingerea pe baza înscrisurilor existente la dosar.
Domnul avocat nu solicită administrarea altor probe.
Socotindu-se lămurită, instanța declară cercetarea procesului încheiată și întrucât partea este de acord ca dezbaterea fondului să urmeze la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art.244 din Noul Cod de Procedură Civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal cu privire la ambele contravenții.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu „Avertisment” pentru ambele contravenții reținute.
Învederează că societatea se ocupă cu sortarea de produse și mărfuri la sediul clienților, astfel că este legitim interesul pentru supravegherea angajaților fiind necesară verificarea modului de desfășurare a activității, interesul legitim fiind dovedit în cauză pentru supravegherea activității în vederea evitării anumitor disfuncționalități și susține că a fost informată și Agenția Națională de Supraveghere cu privire la măsurile adoptate.
De asemenea, arată că societatea a înregistrat reclamanții din partea clienților referitor la modul de efectuare a sortării, consecința fiind plata către aceștia a unor despăgubiri de către societate.
În ce privește sancțiunea aplicată societății în temeiul art. 33 din Legea nr. 667/2001, reținându-se că nu s-a realizat un nivel adecvat de securitate, reprezentantul reclamantei menționează că a fost desemnată o persoană autorizată care să se ocupe de supravegherea video, iar alți angajați au acces în încăperea în care se află monitoarele doar ocazional, având în vedere că din lipsă de spațiu acolo sunt depozitate unele documente.
În același timp, a susținut reprezentantul reclamantei că imaginile înregistrate de camerele de supraveghere sunt stocate pe mijloace tehnice adecvate.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu „Avertisment” raportat la pericolul social redus al contravențiilor, în cazul în care se va reține săvârșirea lor de către societate, și la faptul că punctul de lucru la care a fost efectuat controlul este deja închis. Consideră că sancțiunea amenzii într-un cuantum atât de ridicat este una excesiv de drastică și nejustificată.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată .
Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. 1) din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 19 septembrie 2014, reclamanta S.C. S__-S______ GROUP S.R.L. în contradictoriu cu A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat în principal, anularea ca netemeinic și nelegal a procesului verbal de constatare/sancționare nr.xxxxx din 03.09.2014 comunicat la aceeași dată.
În subsidiar, reclamanta a solicitat înlocuirea fiecărei sancțiuni a amenzii cu cea a avertismentului în condițiile permise de art.7 și art.38 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Referitor la contravenția prevăzută de art.32 din Legea nr.677/2001 care sancționează contravențional prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de către o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art.4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute la art.12-15 sau art. 17, în concret s-a reținut că a încălcat prevederile art. 5 din Legea 677/2001 și ale art.8 alin.2 din Decizia 52/2012 prin aceea ca societatea nu a putut face dovada obținerii consimțământului expres și liber exprimat al angajaților cu privire la instalarea sistemului de supraveghere video.
Reclamanta a precizat că prin Hotărârea nr.01/03.03.2014 a administratorului societății s-a decis montarea unui număr de 4 camere video de supraveghere în cadrul punctului de lucru al societății din A___, _________________ jud. A___ în scopul unei mai eficiente monitorizări a fluxului de lucru.
Montarea camerelor de supraveghere a fost decisă din specificul activității desfășurate de angajați dar și ca urmare a reclamațiilor concrete primite de la clienți privind unele servicii necorespunzător prestate și care au determinat penalizarea societății, toate acestea justificând un interes legitim în luarea deciziei privind montarea camerelor video.
Cu privire la data montării camerelor de supraveghere, reclamanta a arătat că acestea au fost montate în data de 04.04.2014 și au început efectiv sa funcționeze din data de 11.04.2014, iar în prealabil angajații societății care își desfășoară activitatea în locația unde camerele urmau a fi montate au fost informați cu privire la aceasta operațiune și cu privire la drepturile pe care le au potrivit Legii nr.677/2001. De asemenea au fost aplicate indicatoare în incintele unde au fost instalate pentru a avertiza asupra supravegherii în acest mod, și acest aspect fiind reținut de agentul constatator.
Reclamanta a evidențiat că art.5. alin.2 lit.e) din Legea nr. nr.677/2001 prevede expres că nu este necesar consimțământul persoanei vizate în cazul în care prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate.
Se arată că art.8. alin. l al Deciziei nr.52/2012 a Președintelui Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal prevede de asemenea că prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților prin mijloace de supraveghere video este permisă pentru îndeplinirea unor obligații legale exprese sau în temeiul unui interes legitim, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora.
Referitor la justificarea interesului societății în monitorizarea video a activității, reclamanta a susținut că prin supravegherea în acest mod a activității angajaților, orice sincopă apărută poate fi la timp depistată și remediată evitându-se astfel producerea unor prejudicii mărfurilor cu care angajații vin în contact direct.
În opinia reclamantei, nu era necesar acordul expres al salariaților, fiind incidente în cazul de față prevederile art. 5. alin.2 lit.e) al Legii nr.677/2001 și art.8. alin.l al Deciziei nr.52/2012 a Președintelui ANSPDCP.
Informarea prealabilă a salariaților a fost efectuată, fiind astfel respectate prevederile art.8 alin. 1 din Decizia 52/2012, iar această împrejurare a fost recunoscută și de către agentul constatator cu ocazia descrierii stării de fapt în cuprinsul procesului verbal contestat, fiind astfel respectate drepturile persoanelor vizate.
Referitor la a doua contravenție reținută în sarcina societății, cea prevăzuta la art.33 din Legea nr.677/2001 care sancționează contravențional neîndeplinirea obligațiilor privind aplicarea măsurilor de securitate și de păstrare a confidențialității prelucrărilor prevăzute la art. 19 și 20, în concret reținându-se încălcarea prevederile art.20 din Legea 677/2001 respectiv faptul că în încăperea unde sunt instalate monitoarele mai au acces și alte persoane care pot vizualiza respectivele imagini, reclamanta a arătat nu se poate reține existența laturii obiective a contravenției, deoarece acele persoane au acces în încăpere doar pentru a ridica unele documente depozitate acolo din lipsă de spațiu, aceste persoane nu pot însă lua în vreo formă contact cu datele personale prelucrate.
În drept reclamanta a invocat prevederile O.G. nr.2/2001, Legea nr.677/2001, Decizia nr.52/2012 a Președintelui ANSPDCP.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 octombrie 2014, pârâta A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată a plângerii contravenționale formulată de reclamantă, menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal de constatare/sancționare nr. xxxxx/03.09.2014 (anexa 1) emis de A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și a sancțiunilor cu amenda aplicate reclamantei prin procesul-verbal menționat.
Normele legale stabilesc în sarcina operatorului de date cu caracter personal anumite obligații, precum cea privind notificarea prelucrărilor de date către autoritatea de supraveghere, cea de informare și de asigurare a confidențialității și securității prelucrării datelor.
În același timp, în vederea protejării vieții intime și private, persoanele vizate trebuie informate, potrivit art. 12 din Legea nr. 677/2001, cel puțin cu privire la operatorul care prelucrează datele, datele cu caracter personal ce urmează a fi prelucrate, scopul prelucrării, drepturile de care beneficiază potrivit Legii nr. 677/2001, precum și cu privire la eventuale destinații ulterioare a acestor date.
De asemenea, operatorul are obligația de a asigura confidențialitatea și securitatea prelucrării datelor și de a aplica măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală, conform art. 19 și art. 20 din Legea nr. 677/2001.
Cu privire la instalarea camerelor de supraveghere în incinta societății reclamante, pârâta evidențiază, în principal că acestea au fost instalate anterior informării angajaților și fără respectarea normelor privind securitatea imaginilor.
Din verificările efectuate s-a constatat că nu există o obligație legală și nici un interes legitim pentru instalarea camerelor.
Pârâta arată că potrivit susținerilor angajaților, nu au existat furturi și, din constatările echipei de control a reieșit că eficiența fluxului de activitate nu depinde de sistemul de supraveghere video, cu atât mai mult cu cât există un șef de tură responsabil, precum și alte modalități de monitorizare.
De asemenea, pârâta a reținut că reprezentantul reclamantei nu a putut face dovada existenței consimțământului expres și liber exprimat al angajaților și a constatat că în cele două încăperi în care reclamanta a montat camere de supraveghere, au acces și persoane neautorizate.
Raportat la “scopul” prelucrării imaginilor angajaților șl la excepția de la consimțământ sub forma “interesului legitim” pârâta apreciază că nu pot fi reținute justificările reclamantei în a-și supraveghea permanent angajații prin mijloace de supraveghere video.
În cazul prelucrării imaginilor angajaților prin mijloace de supraveghere video efectuate de reclamantă , interesul legitim invocat nu este în acord cu legislația privind protecția datelor (prelucrarea este efectuată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 677/2001 și a Deciziei nr. 52/2012), nu stabilește unui just echilibrul raportat la drepturile fundamentale ale persoanelor vizate (angajații reclamantei) și reprezintă un interes speculativ, potențial.
Pârâta a mai învederat că încăperea unde este instalat monitorul pe care sunt permanent transmise imaginile angajaților de la locul de muncă al acestora, nu este una securizată corespunzător la aceasta având acces și alte persoane decât cea anume desemnată cu vizualizarea imaginilor.
În ceea ce privește capătul de cerere al reclamantei privind înlocuirea sancțiunilor amenzii cu avertisment, pârâta a arătat că sancțiunea contravențională stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului; în speță acesta nu se justifică dat fiind cuantumul amenzilor prevăzute de lege de până la 25 000 lei, respectiv 50.000 lei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și 451 și următoarele din Codul de procedură civilă, Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Legea nr. 102/2005, precum și pe prevederile Legii nr. 677/2001, ale O.G. nr. 2/2001, dispozițiile Deciziei nr. 52/2012, dispozițiile Ordinului Avocatului Poporului nr. 52/2002, dispozițiile art. 26 din Constituția României, republicata, și Directiva nr. 95/46/CE.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.01/03.03.2014 a administratorului societății s-a decis montarea unui număr de 4 camere video de supraveghere în cadrul punctului de lucru al societății din A___, _________________ jud. A___ în scopul unei mai eficiente monitorizări a fluxului de lucru. (f.19)
Camerele au fost montate în luna martie și au funcționat anterior datei de 11.04.2014, sens în care Tribunalul va înlătura susținerile reclamantei privitor la data la care au început să funcționeze camerele, adică din data de 11.04.2014 și după informarea prealabilă a angajaților.
Conform înscrisurilor de la dosar respectiv declarațiilor angajaților petentei , Tribunalul reține că sistemul de supraveghere video a fost instalat, aproximativ, în luna martie, funcționând anterior datei de 11.04.2014; în acest sens sunt relevante și dispozițiile cuprinse în Decizia nr 834 din data de 07.04.2014 emisă de petentă prin care a fost sancționat unul dintre salariați cu avertisment în scris deoarece a obstrucționat accesul video, lipind hârtie pe camerele de supraveghere din Incinta spațiului de sortare în data de 04.04.2014, respectiv 7.04.2014.
Tribunalul reține de asemenea că au fost montate indicatoarele în incintele unde au fost instalate sistemele de supraveghere, ulterior instalării acestora.
Legea nr. 677/2001 stabilește în art. 3 lit. a) că prin date cu caracter personal se înțelege orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă cum ar fi: nume și prenume, adresa, locul și data nașterii, cod numeric personal, ________ număr de __________________ înmatriculare a mașinii, cetățenie, profesie, e-mail, telefon/fax, imaginea, locul de muncă, semnătura, sexul, date privind situația financiară, situația familială și altele.
De asemenea, la punctul 14 din preambulul Directivei nr. 95/46/CE se stabilește că „…ținând seama de importanța evoluției, în cadrul societății informaționale, a tehnicilor utilizate pentru captarea, transmiterea, manipularea, înregistrarea, stocarea sau comunicarea datelor constituite din sunete și imagini privind persoane fizice, reprezintă date cu caracter personal”.
Potrivit art.32 din Legea nr.677/2001: „Prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 4 – 10 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute la art. 12 – 15 sau la art. 17, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 25.000 lei.” în concret s-a reținut încălcarea prevederilor art. 5 din Legea 677/2001 și ale art.8 alin.2 din Decizia 52/2012 prin aceea ca societatea nu a putut face dovada obținerii consimțământului expres și liber exprimat al angajaților cu privire la instalarea sistemului de supraveghere video.
De asemenea potrivit art. 5. alin.2 lit.e) din Legea nr. nr.677/2001 nu este necesar consimțământul persoanei vizate în cazul în care „prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate.” ; iar potrivit art.8. alin. l al Deciziei nr.52/2012 a Președintelui Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal „ prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților prin mijloace de supraveghere video este permisă pentru îndeplinirea unor obligații legale exprese sau în temeiul unui interes legitim, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora.”
În speță, Tribunalul apreciază că reclamanta a justificat interesul legitim al societății în monitorizarea video a activității angajaților, evidențiind necesitatea supravegherii pentru evitarea oricărei sincope apărute în procesul muncii în scopul depistării și remedierii acesteia la timp evitându-se astfel producerea unor prejudicii. Obiectul activității societății petentei constă în sortarea și verificarea calității mărfurilor; activitate în care acțiunea personală a angajaților prin munca sa manuală este primordială.
Montarea camerelor de supraveghere a fost decisă datorită specificului activității desfășurate de angajați dar și ca urmare a reclamațiilor concrete primite de la clienți privind unele servicii necorespunzător prestate și care au determinat penalizarea societății, respectiv reclamațiilor ______________________ potrivit cărora au fost identificate defecte la mărfurile livrate.
Mai mult decât atât, Tribunalul reține că potrivit Procesului verbal din data de 10.03.2014 s-a procedat la afișarea informării privind instalarea unui nr. de 4 camere video de supraveghere.
Tribunalul reține totodată și faptul că prin măsura dispusă respectiv instalarea camerelor de supraveghere, nu au fost prejudiciate în niciun fel drepturile și libertățile fundamentale ale angajaților, atâta timp cât supravegherea acestora a fost strict în sensul înregistrării modalității în care își desfășoară munca- obligație pe care aceștia oricum trebuia să o îndeplinească corespunzător, independent și indiferent de existența vreunei supravegheri electronice sau de altă natură.
Concluzionând, Tribunalul reține că nu era necesar consimțământul expres al angajaților la instalarea dispozitivelor de supraveghere dat fiind interesul legitim evidențiat în cauză, precum și lipsa oricăror prejudicii privitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale angajaților; acestea fiind întrutotul respectate; în cauză fiind incidente prevederile art. 5. alin.2 lit.e) al Legii nr.677/2001 și art.8. alin.l al Deciziei nr.52/2012 a Președintelui ANSPDCP.
Cu privire la cea de-a doua contravenție prev. de art.33 din Legea nr.677/2001 : “Neîndeplinirea obligațiilor privind aplicarea măsurilor de securitate și de păstrare a confidențialității prelucrărilor, prevăzute la art. 19 și 20, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 50.000 lei.”; , în concret reținându-se încălcarea prevederile art.20 din Legea 677/2001 respectiv faptul că în încăperea unde sunt instalate monitoarele mai au acces și alte persoane care pot vizualiza respectivele imagini.
Tribunalul reține în primul rând că aceste imagini vizează activitatea angajaților care nu se desfășoară în secret, angajații fiind în aceeași încăpere, nefiind separați sau izolați unii de alții, situație în care au contact direct vizual unii cu alții, iar o eventuală vizualizarea imaginilor înregistrate (video) nu prejudiciază cu nimic drepturile și libertățile acestora, neaducând vreun plus de descoperire.
Mai mult, din înscrisurile depuse Tribunalul reține că în încăperea în care sunt montate monitoarele are acces doar dl Szobolai T___ R___- persoană desemnată dintre angajați, pentru a se ocupa direct prin intermediul sistemului de supraveghere video de monitorizarea activității angajaților. De asemenea, reclamanta a arătat că, dacă unele persoane au acces în acea încăpere este doar pentru a ridica documente depozitate, situație în care dată fiind modalitatea de dispunere a monitoarelor, aceste persoane nu pot vizualiza imaginile.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că instalarea sistemelor de supraveghere reprezintă o măsură adecvată, relevantă, neexcesivă și legală proporțională cu specificul activității reclamantei, justificând un interes legitim și fără a aduce prejudicii drepturilor și intereselor fundamentale ale angajaților, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor legale sus precizate va admite acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta S.C. S__-S______ GROUP SRL, în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și pe cale de consecință va anula procesul-verbal de constatare/sancționare nr. xxxxx din 03.09.2014.
În temeiul art. 453 NCPC va constata că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta S.C. S__-S______ GROUP SRL, sediul în Timișoara, ___________________. 94, _________________, în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu sediul în București, ________________________. 28-30, sector 1 și în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare/sancționare nr. xxxxx din 03.09.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014.
Președinte, Grefier,
L______-M______ Ș___ I______ M_____
Red. L.M.Ș/Thred. I M / ex. 4 /12.12.2014/______________ .2014
se comunică hotărârea cu
reclamanta S.C. S__-S______ GROUP SRL, la sediu proc ales cab av B___ R___ C____, ___________________________. 7, _____________________> pârâta Autoritateta Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu sediul în București, ________________________. 28-30, sector 1
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
