Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4227
Ședința publica de la 19.11.2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M____ C_______ F_______
JUDECĂTOR – B_____ C______
JUDECĂTOR – V_____ H_________
GREFIER – M______ G____
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă _______________, împotriva sentinței civile nr. 1556/11.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă, prin consilier juridic, V______ N______, care depune împuternicire la dosar, lipsa fiind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 07.11.2012 intimata-pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare în 2 exemplare.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, invocă excepția tardivității depunerii cererii de recurs, având în vedere data comunicării hotărârii și data formulării recursului, solicitând admiterea acestei excepții și constatarea că recursul este tardiv depus.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cererea de recurs spre soluționarea excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 1556/11.04.2012, Tribunalul București – Secția a IX-a de C_________ Administrativ și Fiscal a respins plângerea contravențională formulată de reclamanta _______________ în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca nefondată.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că, prin cererea înregistrată la data de 28.03.2011, petenta _______________ a solicitat, în contradictoriu cu intimata A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4543/07.03.2011 și exonerarea de la plata amenzii de 2000 lei sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
A mai consemnat Tribunalul că, la data de 15.02.2012, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 4543/07.03.2011, petenta a fost sancționată cu amendă de câte 1000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 32 raportat la art. 4 alin. 1 lit. a și c și art. 12 din Legea nr. 677/2001, reținându-se că aceasta a prelucrat datele cu caracter personal ale dnului C_______ C_________ V_______, colectate în vederea achiziționării cartelei prepaid, în alt scop, respectiv au fost asociate datelor deja existente, colectate în vederea încheierii contractului de furnizare a serviciilor de comunicații electronice; totodată, a prelucrat excesiv aceste date, prin solicitarea copiei cărții de identitate la achiziționarea cartelei preplătite și, de la data achiziționării acestei cartele și până la data încheierii procesului-verbal, nu a asigurat informarea utilizatorului cartelei.
Având a analiza cu prioritate legalitatea procesului-verbal contestat, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, Tribunalul a constatat că motivele invocate de petentă sunt neîntemeiate și nu atrag nulitatea actului.
Astfel, nu se poate reține apărarea petentei (în sensul că ar fi intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, din moment ce fapta a fost săvârșită la data de 31.08.2010 și sancțiunea a fost aplicată abia la 07.03.2011, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001), întrucât, prin natura specifică a faptelor constatate, acestea au caracter continuu, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora, în cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii contravenționale curge de la data constatării faptei. Este evident că faptele imputate petentei (operațiuni de prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal și neinformarea utilizatorului cu privire la scopul prelucrării) sunt contravenții continue, din moment ce încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 4, 5, 8 și 12 din Legea nr. 677/2001 au durat în timp până la momentul întocmirii procesului-verbal, ca urmare a sesizării nr. xxxxx/06.10.2010, fiind vorba despre fapte omisive, întrucât petenta nu a luat măsuri de retragere sau anulare a deciziei și a efectelor sale.
Nici critica privind încălcarea art. 17 din OG nr. 2/2001 nu poate fi primită, întrucât acest text de lege sancționează cu nulitatea expresă doar lipsa mențiunii denumirii și sediului contravenientului, nu și menționarea acestora în mod incomplet sau inexact.
În acest ultim caz poate interveni nulitatea virtuală, însă numai în condițiile art. 105 alin. 2 C__, respectiv prin dovedirea producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea anului. Or, petenta nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare produsă prin menționarea inexactă a denumirii și a sediului, iar aceasta nici nu poate fi reținută în cauză, în condițiile în care societatea se poate identifica fără dubiu prin celelalte elemente, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare, datele de identificare ale administratorului etc.
Faptul că la momentul încheierii procesului-verbal nu s-a adus la cunoștința reprezentaților societății dreptul de a formula obiecțiuni nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal, întrucât, din moment ce actul a fost încheiat la sediul intimatei, nu a existat posibilitatea practică de formulare a obiecțiunilor la acel moment, însă intimata a menționat în cuprinsul procesului-verbal că reprezentanții societății au dreptul de a formula obiecțiuni în scris și de a le transmite ANSPDCP, urmând ca acestea să facă parte integrantă din procesul-verbal, drept de care nu s-a uzat.
Mai mult, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 se sancționează tot cu nulitatea virtuală a procesului-verbal, care intervine în condițiile art. 105 alin. 2 C__, respectiv prin dovedirea producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, aceasta fiind și interpretarea dată de instanța supremă în cadrul deciziei nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii. Or, petenta nu a invocat și nu a dovedit nicio vătămare produsă prin neformularea unor obiecțiuni, iar aceasta nici nu poate fi reținută în cauză, în condițiile în care societatea a putut invoca toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prin plângerea de față. Dreptul la apărare poate fi valorificat cu succes prin introducerea unei plângeri contravenționale, astfel că simpla susținere a petentei, în sensul că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de informare, dar fără a arăta care ar fi fost ipoteticele obiecțiuni, deci fără a proba vătămarea, nu poate conduce la anularea procesului-verbal.
Reținând legalitatea procesului-verbal, Tribunalul a constatat că acesta a fost și temeinic întocmit, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimata a fost sesizată de dnul C_______ C_________ V_______, prin adresa nr. xxxxx/06.10.2010, cu privire la încălcarea dreptului la viață privată prin condiționarea achiziționării unei cartele prepaid de depunerea unei fotocopii a cărții sale de identitate. Mai mult, dnul C_______ a solicitat ștergerea datelor respective, prin exercitarea dreptului de opoziție prevăzut de art. 15 din Legea nr. 677/2001, fără însă ca această cerere, înregistrată sub nr. xxxxxxxxxx/31.08.2010, să fie soluționată de petentă.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei, tribunalul reține că, în urma cercetărilor efectuate de ANSPDCP a rezultat că petenta a prelucrat și stocat datele cu caracter personal cu funcție de identificare (________ număr act de identitate, CNP) ale dnului C_______, cu încălcarea prevederilor art. 4, 5 și 8 din Legea nr. 677/2001.
Astfel, art. 4 prevede că datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie prelucrate cu bună-credință și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, colectate în scopuri determinate, explicite și legitime, să fie adecvate, pertinente și neexcesive, prin raportare la scopul pentru care sunt colectate și ulterior prelucrate.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, nu poate fi primită susținerea petentei, în sensul că, pentru a evidenția veniturile obținute prin comercializarea cartelelor prepaid, consumatorului i se solicită datele de identitate, în scopul individualizării tranzacției și emiterii facturii fiscale aferente, întrucât art. 127 alin. 1 și art. 155 alin. 5 lit. d și f din Codul fiscal prevăd că factura conține în mod obligatoriu codul de identificare fiscală sau codul numeric personal doar în situația în care beneficiarii bunurilor achiziționate sunt persoane impozabile, ceea ce nu este cazul dnului C_______.
Prin urmare, prelucrarea CNP-ului este excesivă prin raportare la scopul urmărit și la mijloacele utilizate, respectiv emiterea facturii fiscale și a chitanței pentru încasarea sumei de 15,75 lei reprezentând contravaloarea pachetului Digi Mobil Prepaid.
Mai mult, potrivit art. 8 din Legea nr. 677/2001, prelucrarea CNP-ului și a seriei/numărului cărții de identitate poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul sau dacă prelucrarea este prevăzută expres de o dispoziție legală. Existența consimțământului expres și neechivoc este prevăzută și de dispozițiile art. 5 din același act normativ.
Or, în cauză rezultă că utilizatorii sunt obligați să-și dea acordul la achiziționarea pachetului Digi Mobil Preapaid pentru prelucrarea datelor lor cu caracter personal, prin fotocopierea actului de identitate, în caz contrar actul de vânzare-cumpărare neputând fi realizat, împrejurare recunoscută de către petentă în cadrul plângerii de față. O asemenea modalitate de obținere a consimțământului încalcă dispozițiile art. 5 și 8 din Legea nr. 677/2001. De altfel, chiar dacă s-ar admite că petenta ar fi avut nevoie de CNP-ul utilizatorului în vederea emiterii facturii fiscale, ar fi fost suficient să solicite prezentarea actului de identitate și să colecteze această informație, fără însă a proceda la fotocopierea acestuia.
Pe de altă parte, în ceea ce privește a doua faptă reținută în sarcina petentei, tribunalul reține că, potrivit art. 12 din Legea nr. 677/2001, operatorul este obligat să informeze persoana vizată, printre altele, cu privire la scopul prelucrării datelor personale, obligație care nu a fost respectată de petentă, întrucât, prin declarația invocată de aceasta, persoanele vizate sunt informate eronat cu privire la scopul prelucrăriii datelor cu caracter personal, respectiv întocmirea facturii fiscale și îndeplinirea cerințelor de securitate la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care datele respective sunt colectate în alt scop, și anume au fost asociate datelor deja existente, colectate în vederea încheierii contractului de furnizare a serviciilor de comunicații electronice. Se mai constată că, la solicitarea intimatei de transmitere a cerințelor de securitate existente la nivelul Uniunii Europene invocate de petentă, aceasta nu a pus la dispoziție documentele solicitate.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul mai reține dispozițiile art. 32 din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute de art. 12-15 sau art. 17, constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât să constituie infracțiune.
De asemenea, Tribunalul reține că sancțiunile pentru cele două fapte au fost aplicate cu respectarea prevederilor art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind respectate limitele prevăzute în Legea nr. 677/2001 și fiind proporționale cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, neputând fi primită cererea petentei de înlocuire a amenzilor cu un simplu avertisment, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, potrivit căreia avertismentul se aplică doar în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
Față de aceste considerente, constatând că procesul-verbal nr. 4543/07.03.2011 a fost legal și temeinic întocmit, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, Tribunalul respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la data de 08.05.2012, a declarat recurs, înregistrat la data de 25.05.2012, reclamanta _______________, solicitând admiterea recursul formulat, modificarea în tot a sentinței și, în urma rejudecării cauzei pe fond, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 4543/07.03.2011.
În motivare, a susținut recurenta – reclamantă că, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin. 6 din O.G. 2/2001, modificată, în cazul în care contravenientul este persoană juridică, procesul-verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu datele de identificare a societății, cum ar fi denumirea, sediul, numărul de înmatriculare in registrul comerțului și codul fiscal al acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă. Art. 17 din O.G. nr. 2/2001, modificata, prevede sancțiunea care intervine in cazul lipsei denumirii si a sediului acesteia: nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Astfel, in procesul-verbal menționat agenții constatatori din cadrul Autorității au consemnat că de abaterea faptelor descrise in procesul verbal se face vinovat “_______________ … cu sediul in București, _________________________. 73-75, Forum 2000, etaj 2, sector 5.”. Însă, atât la data încheierii procesului verbal, cât și ulterior încheierii acestuia, denumirea corecta a societății era S.C. R__ & R__ S.A. iar sediul social era înregistrat in ______________________. 75, Forum 2000 Building, Faza 1, Etaj 2, Sector 5, București, așa cum este rezultat din Certificatul de înregistrare _______ nr. xxxxxxx din 02.04.2008 emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și administrat în cauză.
În lipsa principalelor elemente de identificare a societății – mențiunea greșită a acestora echivalând cu lipsa lor – nefiind necesar a demonstra existența vreunei vătămări prin menționarea greșită a denumirii și a sediului, atâta timp cât art. 17 din O.G.2/2001, modificata, se refera la sancțiunea nulității absolute necondiționată de existența vreunei vătămări – procesul verbal este lovit de nulitate absolută, nulitate pe care instanța de judecata o poate constata din oficiu.
În acest sens s-a pronunțat și practica judiciară contravențională în materie, care sancționează lipsa elementelor obligatorii ale proceselor-verbale de contravenție, atât denumirile greșite, prescurtările, modificările echivalând cu lipsa denumirii persoanei juridice sau lipsa numelui și prenumelui în cazul persoanelor fizice, consecința fiind nulitatea proceselor verbale.
Cu privire la netemeinicia procesului verbal, pretinde recurenta – reclamantă că instanța nu a ținut cont de aspectele contrare realității pe care acesta le conține, validându-le in mod netemeinic.
La achiziționarea cartelelor prepaid DigiMobil se solicită un act de identitate în scopul întocmirii facturii fiscale, precum și în scopul îndeplinirii unor cerințe de securitate la nivel comunitar, având în vedere faptul ca R__ & R__ furnizează serviciul Digi Mobil prin intermediul cartelelor prepaid si in Spania si Italia, unde este obligatorie stabilirea identității persoanelor care utilizează serviciile de telefonie mobila prin intermediul cartelelor prepaid. Chiar dacă datele personale ale petentul C_______ V_______ erau înregistrate în evidențele R__ & R__ în calitatea acestuia de abonat al altor servicii furnizate de către societate la momentul achiziției unei cartele prepaid, petentului i-a fost solicitata cartea de identitate în vederea obținerii datelor pentru ca în baza acestor date sa-i fie întocmite și remise factura, chitanța de plata, neputându-se reține prelucrarea cu rea credință sau excesivă a datelor cu caracter personal. Instanța nu a ținut seama de prevederile O.U.G. nr. 28/1999 care dispun, pe de o parte, de faptul ca agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscal si, pe de alta parte, prin derogare de la această obligație, faptul că furnizarea serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poștă și curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet este exceptată de la înregistrarea prin intermediul aparatelor de marcat fiscal, astfel încât pentru a evidenția veniturile obținute prin comercializarea cartelelor prepaid la momentul la care se realizează o vânzare a unei astfel de cartele, consumatorului i se solicita datele din actul de identitate in scopul individualizării tranzacției și emiterii facturii fiscal aferente, potrivit modelului aprobat de către Ministerul Finanțelor Publice.
În dovedire, a solicitat recurenta – reclamantă proba cu înscrisuri.
In drept, a invocat dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 Cod de procedura civila.
La data de 07.11.2012, intimata – pârâtă A__________ Naționala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus la dosarîntâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În motivare, a susținut intimata – pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât în procesul-verbal de constatare și sancționare figurează atât denumirea societății cât și sediul acesteia.
A mai susținut intimata – pârâtă, în esență, că reclamanta nu a respectat cerințele Legii nr. 677/2001, modificată și completată, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter special, întrucât a prelucrat codul numeric personal al domnului C_______ C_________ V_______ atât în lipsa unor dispoziții legale, precum și a consimțământului expres și echivoc al acestuia. Referitor la cea de-a doua contravenție, _______________ nu a respectat obligația de informare a persoanelor vizate prevăzută în art. 12 din Legea nr. 677/2001 întrucât acestea “sunt informate eronat cu privire la scopul prelucrării datelor cu caracter personal”.
Totodată, a arătat intimata că, prin recursul formulat, recurenta-petentă _______________ nu a venit cu probe noi care să combată constatările instanței de fond întemeiate pe înscrisurile existente la dosarul cauzei.
În drept, a invocat prevederile art. 115 C.pr.civ., art. 26 din Constituția României, dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cele ale art. 13 din Legea nr. 102/2005, dispozițiile art. 3 lit. e), art. 4, art. 5, art. 8, art. 12, art. 25, 27, 32 și 35 din Legea nr. 677/2001, prevederile Directivei nr. 95/46/CE și ale art. 2 lit. d) din Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981 ratificată prin Legea nr. 682/2001, precum și dispozițiile art. 5, 8, 15, 16 alin. (6) și (7), art. 17, art. 19, art. 21 și 27 din Ordonanța nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 19.11.2012, intimata – pârâtă a invocat excepția de tardivitate a recursului.
Analizând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legal aplicabile, Curtea, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. reține următoarele:
Cu titlu prealabil, în cond. art. 316 rap. la art. 298 C.pr.civ., se constată incidența dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ, text potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, precum și faptul că excepția tardivității invocată de intimată este o excepție de fond, absolută și peremptorie, fiind necesară soluționarea cu prioritate a acesteia.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 677/2001 „(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel. (3) Împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare se poate face plângere la secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor”.
Conform disp. art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „ (2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângereapoate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii.”. Termenul prevăzut de norma menționată este un termen legal și imperativ, nerespectarea sa având drept consecință decăderea părții din dreptul de a formula recurs.
Curtea constată că, deși hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 08.05.2012, la dosarul instanței de fond fiind atașată în acest sens dovada de comunicare a hotărârii (fila 70), reclamanta _______________ a înregistrat recursul la data de 25.05.2012, adică peste termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de lege, termen care s-a împlinit în raport de disp. art. 101 alin. 1 C.pr.civ. la data de 24.05.2012 (joi).
Mai reține Tribunalul că disp. art. 310 C.pr.civ. prevăd că „dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen”. Aceste dispoziții sunt edictate în favoarea recurentului, în sensul că dacă din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă depunerea peste termen a recursului, se va socoti că acesta a fost declarat în termen, însă aplicarea lor este condiționată de inexistența la dosar a unor dovezi că recursul ar fi fost depus peste termen. Or, în speță, din dosar rezultă tocmai acest lucru, că recursul a fost depus peste termen, față de data înregistrării la tribunal, respectiv 25.05.2012, și existența dovezii din 08.05.2012 de comunicare a hotărârii, întocmită în acord cu disp. art. 91 C.pr.civ.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va respinge recursul ca tardiv, date fiind dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă _______________, împotriva sentinței civile nr. 1556/11.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C_________ Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă A__________ Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C_______ M____ B_____ C______ V_____ H_________
F_______
GREFIER
M______ G____
Red.tehnored.jud.BC/2ex./19.12.2012
Jud.fond.D.M.D_______ – TB S9CAF
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
