Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL C______
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. xxxxx/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A____ R_____
Judecător G______ V_____
Judecător C_______ N_______ G_________
Grefier A______ Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P___ A___ împotriva sentinței nr. 2896 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații pârâți I__ C____ S______ și I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T________ O_____ pentru recurentul reclamant P___ A___ și consilier juridic I___ I__ pentru intimatul pârât I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____, lipsind intimatul pârât I__ C____ S______.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului legal, timbrat, precum și faptul că, prin Serviciul arhivă, intimatul pârât I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____ a depus întâmpinare, după care,
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării apărătorului recurentului reclamant care arată că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat T________ O_____ pentru recurentul reclamant P___ A___ solicită admiterea recursului, desființarea sentinței iar, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea, în parte, a caracterizării și a răspunsului intimatului pârât I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____ cu privire la mențiunea „ Conduita mea socială nu a fost întotdeauna corectă, în afara orelor de program consumul de băuturi alcoolice făcându-mi să-mi fie afectată imaginea și prestanța de polițist.”
Arată că, caracterizarea este un act administrativ unilateral în sensul art. 2 din Legea contenciosului administrativ fiind manifestarea de voință a intimatului pârât I__ C____ S______ consemnată într-un înscris ce-i vatămă buna reputație a recurentului. Susține că, în speță, sunt nesocotite dispozițiile art. 8 și 13 din CEDO, art. 12-15 din Legea nr. 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și accesul la aceste date. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului. Depune chitanță reprezentând onorariu avocat și solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I___ I__ pentru intimatul pârât I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____ solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că, în cauză, se contestă o caracterizare care nu este un act administrativ în sensul art. 2 din Legea contenciosului administrativ. Susține că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 677/2001 atâta timp cât răspunsul a fost comunicat direct recurentului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2896 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins lipsa calității procesuale pasive invocată de IGPR.
S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul P___ A___ în contradictoriu cu pârâții I__ C____ S______, și I____________ G______ al Poliției R_____.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR , s-a respins, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004, aceasta justificând calitate de autoritate ierarhic superioară autorității emitente a actului ce face obiectul acțiunii, precum și parte în raportul juridic dedus judecății în raport de capătul de cerere privind anularea răspunsului nr. xxxxxx/06.08.2012 al IGP R_____.
Cererea de chemare în judecată este actul de procedură care investește instanța și care este ținută să soluționeze cauza între aceste limite.
Principiu este stabilit de prevederile articolului 129 alineatul 6 din Codul de procedură civilă, conform căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În situația dosarului de față, reclamantul , reclamantul P___ A___ a formulat plângere împotriva caracterizării nr. xxxxx/03.07.2012, eliberată de I____________ de Poliție al Județului C____ S______ cât și a răspunsului nr. xxxxxx/06.08.2012 a IGP R_____, solicitând anularea acestora în parte și anume în ceea ce privește mențiunea „ Conduita mea socială nu a fost întotdeauna corectă, în afara orelor de program consumul de băuturi alcoolice făcându-mi să-mi fie afectata imaginea și prestanța de polițist”.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea unei cereri în termen legal, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Art. 2 lit. c) din același act normativ, definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice “.
Astfel fiind cum reclamantul a formulat plângere împotriva caracterizării nr. xxxxx/03.07.2012, fila 13, eliberată de I____________ de Poliție al Județului C____ S______ cât și a răspunsului nr. xxxxxx/06.08.2012 a IGP R_____, prin care se fac aprecieri asupra personalității reclamantului se constată că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin ea însăși nu produce efecte juridice în sensul că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind doar un act care potrivit regulamentelor militare, în vigoare în acel moment, se depunea la dosarul fiecărui militar la momentul trecerii în rezervă și care nu poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ.
Pentru motivele expuse sa admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P___ A___ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că în mod greșit și nelegal instanța de fond a reținut caracterizarea ca nefiind un act administrativ, atât timp cât reprezintă manifestarea de voință juridică a fostului angajator-intimat și care produce efecte juridice întrucât îi vatămă dreptul la buna reputație, drept consacrat de lege și pe care îl are și după încetarea raporturilor de muncă.
Caracterizarea fiind un act administrativ este evident că și răspunsul la plângerea prealabilă, respectiv adresa nr.xxxxxx/2012 al intimatului IGPR este tot act administrativ, putînd fi anulată de instanță.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, avînd în vedere că nu s-a administrat nici o probă și nu a fost cercetat fondul litigiului, fiindu-i nesocotit dreptul la apărare.
A mai arătat recurentul că, deși în legislația românească nu există un text de lege care să consacre expres și să protejeze buna reputație a persoanei, prin emiterea acestei caracterizări sunt nesocotite disp. art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.
De asemenea a invocat și disp. art.13 din Conveție privind dreptul la un recurs efectiv, fiindu-i îngrădit accesul la justiție și scoțând înafara legii acte care nu pot fi cenzurate de instanțe.
În legislația românească textul de lege aplicabil îl reprezintă Legea nr.677/2001, invocând recurentul disp. art.12,13,14 și 15.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art.3041C.P.C.
La data de 10.09.2013 a fost formulată întâmpinare de către intimatul IGPR solicitînd respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizînd sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul nu este fondat din următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamantul a investit instanța de fond s-a solicitat anularea anularea caracterizării nr.xxxxx/03.07.2012 și a răspunsului nr.xxxxxx/2012, cererea fiind întemeiată pe disp. art.8 din Legea nr.554/2004.
În raport de obiectul dedus judecății și de temeiul de drept aplicabil, în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente speței, verificînd condițiile de admisibilitate ale acțiunii promovate de către reclamant, avînd în vedere că, prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimată se invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Astfel în baza solicitării efectuate de către reclamant a fost emisă caracterizarea nr.xxxxx/2012 în care s-a reținut faptul că „Conduita sa socială nu a fost întotdeauna corectă, în afara orelor de program consumul de băuturi alcoolice a făcut să-i fie afectată imaginea și prestanța de polițist”.
Pentru a putea face obiectul cenzurii pe calea contenciosului administrativ se cere respectarea disp. art.1 coroborate cu disp. art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 în sensul că actul pretins vătămător trebuie să fie reprezentat de un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În raport de conținutul concret al caracterizării contestate Curtea reține că acesteia îi lipsește atributul expres reglementat de lege de a fi aptă prin ea însăși să producă efecte juridice, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice,conținînd doar constatări ale organului emitent cu privire la atitudinea manifestată de reclamant, această caracterizare putînd fi inclusă, eventual, în categoria actelor premergătoare emiterii unui act administrativ vătămător, așa cum cer în mod imperativ disp. art.1 din Legea nr.554/2004.
Ori, fiind cerută expres de către lege condiția ca actul pretins vătămător să fie apt să producă efecte juridice, trăsătură ce nu se reține a fi deținută de către actul contestat, în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată pe disp legii contenciosului administrativ.
Faptul că actul invocat denumit caracterizare conține mențiuni cu privire la care reclamantul apreciază că sunt vătămătoare pentru reputația sa nu conduce la concluzia că acesta este un act administrativ, atâta timp cât, deși este emis de o autoritate publică, nu produce efecte juridice prin ea însăși, conținînd doar aprecieri ale persoanelor care au coordonat activitatea reclamantului cu privire la conduita sa.
Nu pot fi reținute aspectele invocate de recurent privind vătămarea unui drept al său protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului avînd în vedere că, în cadrul acțiunii în contencios administrativ recunoașterea sau realizarea unui drept sau a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat în accepțiunea Legii nr.554/2004, fiind obligatorie respectarea legislației interne, iar vătămarea integrității personale ce ste protejată și de art.8 din CEDO este reținută numai în condițiile prevăzute expres în Convenție, iar comunicarea acestei caracterizării a fost făcută doar reclamantului, nu și terțelor persoane, nefiind aplicabile speței disp. Legii nr.677/2001.
În speță, fiind corect reținut de către instanța de fond că actul inițial supus cenzurii, precum și actul ulterior emis ca urmare a contestării caracterizării nu întrunesc caracteristicile unui act administrativ, promovarea unei acțiuni întemeiată pe disp. art.8 din Legea nr.554/2004 este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 C.P.C. va fi respins recursul ca nefondat, nefiind incidente motivele invocate de recurent sau motive de ordine publică ce pot fi analizate din oficiu de instanță, în temeiul art.3041C.P.C.
Pe cale de consecință va fi respinsă și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurent, conform art.274 C.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul P___ A___ împotriva sentinței nr. 2896 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații pârâți I__ C____ S______ și I____________ G______ AL POLIȚIEI R_____.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013.
| Președinte,A____ R_____ | Judecător,G______ V_____ | Judecător,C_______ N_______ G_________ |
| Grefier,A______ Coșei |
Red. Jud. A.R_____
2ex./A.C. 24 Noiembrie 2013
j. fond N.S.D___
