Tribunalul Dâmbovița
Mun. Târgoviște, Calea București
Nr. 3, jud. Dâmbovița
Telefon: 0245/xxxxxx
Fax: 0245/xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1155
Ședința publică din data de 24.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: E____ I___
Grefier: C______-E____ G_________
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, cu sediul în Mun. Târgoviște, _____________________-30, județul Dâmbovița, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură I____ N___ – Mun. Târgoviște, __________________________, nr. 61, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu sediul în București, __________________________. 28-30, sector 1, prin care se solicită anularea în parte a procesului verbal de constatare nr. 7892/06.04.2015 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I____ N___ pentru reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, lipsă fiind pârâta Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța procedează la ascultarea martorilor D______ L________ – M____ și D______ F_____, în conformitate cu disp. art. 318, 319 și 321 Noul Cod de procedură civilă, după semnarea declarațiilor, fiind atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat I____ N___, având cuvântul pentru reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, solicită admiterea plângerii și anularea în parte a procesului-verbal de sancționare nr. 7892/06.04.2015 întocmit de către consilierii ANSPDCP, respectiv exonerarea de la plata amenzii în valoare de 5.000 lei și, în subsidiar, solicită de asemenea, ca în cazul în care se va aprecia ca fiind legală măsura aplicată, să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment sau orientarea către minimul legal prevăzut de lege. De asemenea, arată că există o practică a Autorității de supraveghere, care a interzis în repetate rânduri efectuarea de operațiuni de prelucrare a datelor biometrice în sectorul public sau privat, dar în scop de acces persoane și pontaj, și nu în situații ce privesc sănătatea și integritatea persoanelor. În continuare, a învederat că nu s-a pus problema încălcării prevederilor art. 4-10 din Legea 677/2001 sau nesocotirea drepturilor prevăzute de art. 12-15 din același act normativ.
Instanța, considerându-se lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra plângerii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. XXXXXXXX/21.04.2015, reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, cu sediul în Mun. Târgoviște, _____________________-30, județul Dâmbovița, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură I____ N___ – Mun. Târgoviște, __________________________, nr. 61, județul Dâmbovița, a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu sediul în București, __________________________. 28-30, sector 1, solicitând anularea în parte a procesului verbal de constatare nr. 7892/06.04.2015 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5000 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că la data de 06.04.2015, în urma controlului efectuat de către consilierii ANSPDCP, instituția hotelieră a fost amendată cu suma totală de 8.000 lei, ca urmare a încălcării unor norme legale prevăzute de Legea 677/2001, pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. în acest sens, organul constatator a aplicat o sancțiune – 3.000 lei, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 677/2001, coroborat cu art. 5 și 8 din OG 2/2001, respectiv pentru omisiunea din partea societății noastre de a notifica autorității de supraveghere înainte de a realiza operațiuni de prelucrare date personale, respectiv în scopul „servicii hoteliere” și pentru „monitorizare și persoanelor/spațiilor ori/sau bunuri publice/private, prin intermediul sistemului de supraveghere video”.
În continuare, reclamanta a mai arătat că agentul constatator a mai aplicat, la punctul 2 al procesului-verbal de constatare, o amendă în sumă de 5.000 lei în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea 677/2001, coroborat cu art. 5 și 8 din OG 2/2001, pe care reclamanta o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală. De asemenea, s-a învederat faptul că organul de control a motivat măsura luată, prin nerespectarea de către contravenient a prevederilor art. 8 din Decizia 52/2012, potrivit căreia „prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților prin mijloace de supraveghere video este permisă pentru îndeplinirea unor obligații legale exprese sau în temeiul unui interes legitim, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora.(2) în situația în care nu sunt aplicabile prevederile alin. (1), prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților prin mijloace de supraveghere video nu se poate efectua decât pe baza consimțământului expres și liber exprimat al acestora, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora”.
S-a mai învederat de către reclamantă că cele două camere video instalate în cele două
bucătării ale hotelului au rolul de a supraveghe modul de îndeplinire al atribuțiunilor de serviciu ale personalului referitoare la igiena, sanitar – veterinară, necesară în cadrul desfășurării activităților specifice de preparare și conservare a alimentelor care ulterior sunt oferite spre consum clienților hotelului sau cei care doresc să se bucure de serviciile culinare ale restaurantului hotelului. De asemenea, s-a apreciat că această activitate este extrem de importanta din punct de vedere social, subliniind necesitatea protejării consumatorilor în ceea ce privește cantitatea și calitatea produselor alimentare oferite spre consum, împrejurare ce a fost avută în vedere la luarea măsurii instalării camerelor video în aceste incinte.
S-a mai apreciat de către reclamantă că măsura instalării camerelor video nu are un caracter excesiv; mai mult decât atât, unitatea hotelieră a efectuat informarea prealabilă a angajaților din sectorul bucătărie cu privire la utilizarea sistemului video, așa cum stabilește art. 12 alin. 1 din Legea 677/2001, acordul acestora fiind dat și liber exprimat, iar prelucrarea datelor biometrice ale salariaților din zonele respective prin sistemul video de supraveghere nu pot fi considerate a fi excesive față de scopul prelucrării.
De asemenea, s-a precizat că Autoritatea de supraveghere a interzis în repetate rânduri efectuarea de operațiuni de prelucrare a datelor biometrice în sectorul public sau privat, dar în scop de acces persoane și pontaj, și nu în situații ce privesc sănătatea și integritatea persoanelor. În continuare, s-a învederat că nu s-a pus problema încălcării prevederilor art. 4-10 din Legea 677/2001 sau nesocotirea drepturilor prevăzute de art. 12-15 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 alin. 3 din Ordonanța 2/2001, art.26 alin. l și art.35 alin. 3 din Legea 677/2001, art. 195 NCPC.
În susținerea cererii, au fost atașate, următoarele înscrisuri: proces – verbal de constatare sancționare nr. 7892/06.04.2015 și delegația avocațială ________ nr. xxxxxx/2014.
La data de 19.05.2015, pârâta Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 7892/06.04.2015, înștiințarea de plată nr. 7892/06.04.2015, formularul de înregistrare utilizat de reclamantă, print–uri ale imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, montate la locația unde s-a desfășurat investigația.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la data de 03.06.2015, s-a învederat faptul că, la data de 6 aprilie 2015 reprezentanții Autorității Naționale de Supraveghere (ANSPDCP) au realizat o investigație din oficiu la Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, la adresa din _____________________-30, Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, care a avut ca scop verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și a măsurilor de securitate, precum și respectarea dispozițiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protecția vieții private in sectorul comunicațiilor electronice, subliniind că discuțiile au fost purtate cu reprezentantul legal al Societății D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, doamna director A______ T______.
S-a arătat că Societatea D____ 95 I____ SRL a săvârșit, în calitate de operator de date cu caracter personal, o ________ contravenții, constând în:
- omisiunea de a notifica și notificarea cu rea – credință, întrucât Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____ nu a efectuat notificarea în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, începând cu anul 2010, pentru scopul servicii hoteliere și de turism și monitorizarea/securitatea persoanelor/spațiilor și/sau bunurilor publice/private prin intermediul sistemului de supraveghere video, contravenție prevăzută de art. 31 din Legea nr. 677/2001, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei;
- prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001, întrucât Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____ a prelucrat în mod excesiv datele personale ale angajaților prin mijloace de supraveghere video amplasate în cele două bucătării ale hotelului unde aceștia își desfășoară activitatea la locul de muncă încălcând și prevederile art. 8 alin. (3) din Decizia ANSPDCP nr. 52/2012 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, întrucât Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____ nu a realizat sub nicio modalitate prevăzută de lege informarea persoanelor vizate pentru scopul servicii hoteliere și de turism, încălcând și prevederile art. 11 din Decizia nr. 52/2012, pentru scopul monitorizarea/securitatea persoanelor/spațiilor și/sau bunurilor publice/private, nefurnizând persoanelor vizate informații prevăzute de art. 12 alin. (1) din legea sus-menționată, neexistând o avertizare prin pictogramă că incinta este supravegheată video, contravenție prevăzută de art. 32 din aceeași lege, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 5000 lei.
Pârâta a precizat că procesul-verbal de constatare/sancționare nr.7892/06.04.2015 a fost inițializat și semnat pe fiecare pagină de reprezentanții Autorității Naționale de Supraveghere și de reprezentantul reclamantei, care nu a formulat obiecțiuni la procesul-verbal.
Față de primul capăt de cerere, respectiv anularea în parte a procesului-verbal de constatare/sancționare nr. 7892/06.04.2015, întocmit de către reprezentanții ANSPDCP, s-a arătat că reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL nu a contestat prima sancțiune aplicată de Autoritatea Națională de Supraveghere, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptei săvârșite, respectiv că nu a notificat prelucrările date cu caracter personal efectuate începând cu anul 2010, pentru scopul servicii hoteliere și de turism și pentru scopul monitorizare/securitate a persoanelor/spațiilor și/sau bunurilor publice/private prin intermediul sistemului de supraveghere video, cu încălcarea art. 22 din Legea nr. 677/2001. De asemenea, s-a învederat că reclamanta a prelucrat nelegal date cu caracter personal, încă de la înființare (anul 2010), cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 677/2001, sub următoarele modalități: a prelucrat în mod excesiv. încă de la înființare (anul 2010) imaginea angajaților în spațiul/biroul de lucru al acestora, cu nerespectarea art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/200. coroborat cu art. 8 din Decizia nr. 52/2012.
Pârâta a învederat că Legea nr. 677/2001 instituie principiul proporționalității scopului, în art. 4 alin. (1) lit. c, conform căruia datele prelucrate de un operator, subliniind că acest principiu trebuie respectat, indiferent de condițiile de legitimitate a prelucrărilor, respectiv pe baza consimțământului persoanei vizate sau pe baza situațiilor de excepție de la consimțământ (art. 5 din Legea nr. 677/2001), precum și faptul că Autoritatea Națională de Supraveghere a considerat, în virtutea necesității asigurării unei protecții eficiente a dreptului la viață privată al salariaților, raportat la respectarea principiul proporționalității prelucrărilor de date cu caracter personal în ceea ce privește monitorizarea video a angajaților în interiorul birourilor/spațiului de lucru, în condițiile în care nu s-au invocat prevederi legale exprese că o asemenea prelucrare este excesivă, fiind de natură să aducă atingere vieții private a acestora. De asemenea, a apreciat că, raportat la scopul prelucrării imaginilor angajaților, nu pot fi reținute justificările reclamantei din plângerea adresată instanței în a-și supraveghea permanent angajații în cele două spații de lucru/bucătării, situate la parter și la etajul III, prin mijloace de supraveghere video, respectiv pentru „protejarea consumatorilor în ceea ce privește cantitatea și calitatea produselor oferite spre consum”.
În continuare, s-a mai arătat că, în timpul investigației, echipa de control a ANSPDCP a realizat capturi a camerelor de supraveghere instalate în cele două bucătării reținând o situație de fapt care nu justifică instalarea camerelor de supraveghere în scopul declarat, în sensul că cele 2 camere de supraveghere amplasate în cele două bucătării bucătăria pentru micul dejun și bucătăria restaurantului înregistrează imagini cu angajații care lucrează în bucătării, la posturile de lucru ale acestora. în scopul monitorizării activității acestora și nu poate constitui temei pentru aprecierea„cantității și calității produselor oferite spre consum”, așa cum în mod greșit a indus ideea reclamanta în plângere, precum și faptul că art. 37 lit. e) din Normele de igienă privind producția, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul și desfacerea alimentelor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 976/1998 stabilesc că „în unitățile de alimentație colectivă și de alimentație publică, în care sunt servite grupuri organizate (turiști, mese comune etc.), se vor consuma numai mâncăruri pregătite în aceeași zi. din care se vor păstra probe (…) timp de 48 de ore la o temperatură de +4°C, în spații frigorifice special destinate acestui scop”.
În continuare, pârâta a menționat că normele menționate nu prevăd instalarea de camere video de supraveghere a angajaților în bucătării/spațiul de manipulare a produselor alimentare, pentru asigurarea respectării „cantității și calității produselor”, subliniind că, în aceste condiții, prelucrarea realizată prin intermediul acestor camere este excesivă raportat la scopul real al prelucrării, precum și că instalarea cele 2 camere de supraveghere amplasate în cele două bucătării sus menționate nu este necesară pentru a asigura „respectarea îndeplinirii normelor de igienă”, și nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei din plângerea adresată instanței potrivit cărora „cele două camere video instalate în cele două bucătării ale hotelului au rolul de a supraveghea modul de îndeplinire al atribuțiunilor de serviciu referitoare la igiena sanitar-veterinară necesară în cadrul desfășurării activităților specifice de preparare și conservare a alimentelor”.
S-au invocat dispozițiile art. 83 din Normele de igienă, care statuează că „în scopul prevenirii bolilor prin nerespectarea normelor de igienă, inspectorii sanitari vor recolta periodic din unitățile alimentare care produc, prepară, servesc, depozitează, transportă și desfac alimente teste de salubritate de pe suprafețele de lucru, utilaje, ustensile, ambalaje, de pe mâini și de pe echipamentul de lucru al personalului care manipulează alimente și din aerul din încăperile de lucru. Astfel de teste de salubritate se vor recolta în caz de suspiciune de contaminare a unor alimente, dar mai ales în cazul toxiinfecțiilor alimentare”.
Pârâta a învederat că reclamanta nu a obținut consimțământul angajaților pentru montarea camerelor video în spațiul de lucru (cele două bucătării), conform disp. art. 6 din Decizia nr. 52/2012, apreciind că reclamanta confundă noțiunea de consimțământ cu informarea persoanelor vizate, acestea fiind reglementate distinct în Legea nr. 677/2001, consimțământul fiind prevăzut de art. 5 alin (1) din Legea nr. 677/2001, iar informarea persoanelor vizate este reglementată de prevederile art. 12 alin (1) din legea nr. 677/2001, subliniind că obținerea consimțământului este ulterioară și precede, informării persoanelor vizate or, în timpul investigației, nu s-au pus la dispoziție reprezentanților ANSPDCP vreun document din care să reiasă informarea persoanei vizate, aspecte care au fost consemnate ca atare în procesul verbal. De altfel potrivit art. 8 alin. (3) din Decizia nr. 52/2012 „nu este permisă prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților în interiorul birourilor (spațiul de lucru, bucătării, în speță) unde aceștia își desfășoară activitatea (…), cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege sau a avizului Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal”, învederând că reclamanta nu a solicitat Autorității un astfel de aviz, pentru care ar fi trebuit să justifice interesul legitim al necesității impetuoase a montării unui asemenea sistem în interiorul celor două bucătării unde își desfășoară activitatea unii dintre angajații Societății D____ 95 I____ SRL.
În continuare, pârâta a apreciat că reclamanta a prelucrat nelegal date cu caracter personal, încă de la înființare (anul 2010), întrucât nu a realizat sub nicio modalitate prevăzută de lege informarea persoanelor vizate, pentru scopul servicii hoteliere și de turism, cu încălcarea art. 12 din Legea nr. 677/2001, iar cu ocazia investigației desfășurate pe data de 06.04.2015 la Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, s-a consemnat în procesul-verbal că, pentru realizarea activității hoteliere, societatea prelucrează datele clienților persoane fizice prin Fișa de anunțare a sosirii și plecării,învederându-se că, din studierea acestui document, se poate observa că reclamanta prelucrează (colectează) o multitudine de date cu caracter personal, astfel: nume și prenume, data și locul nașterii, cetățenia, domiciliu, data sosirii și data plecării, scopul călătoriei, ________ nr. act identitate precum și semnătura, precum și că acesta nu conține informațiile obligatorii a fi furnizate pentru respectarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 677/2001 aspecte care, de altfel, au fost constatate și reținute ca atare și în cadrul investigației. De asemenea, s-a mai apreciat că reclamanta a prelucrat nelegal date cu caracter personal întrucât, de la data montării sistemului de supraveghere video (anul 2010) nu a realizat sub nicio modalitate prevăzută de lege informarea persoanelor vizate pentru scopul monitorizare/securitate a persoanelor/spațiilor și/sau bunurilor publice/private, încălcând prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 precum și ale art. 11 din și art. 12 alin. (1) din Decizia nr. 52/2012, învederându-se faptul că, cu ocazia investigației desfășurate la 06.04.2015, s-a consemnat în procesul-verbal că nu există o informare conform art. 12 din Legea nr. 677/2001.
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 1) din Decizia ANSPDCP nr. 52/2012 „persoanele vizate beneficiază de dreptul de informare, dreptul de acces la date, dreptul de intervenție asupra datelor, dreptul de opoziție, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale și dreptul de a se adresa justiției, care se exercită în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 cu modificările și completările ulterioare”. De asemenea, pârâta a mai arătat că, raportat la textele legale, reclamanta nu a făcut dovada unei informări asupra identității operatorului sau a scopului prelucrării, și nici nu a făcut dovada informării persoanelor vizate (turiști și angajați) asupra drepturilor lor, precum și asupra modului de exercitare a acestora, învederând că, pentru a respecta cerințele art. 11 alin. (2) din Decizia nr. 52/2012, erau necesar a fi aduse la cunoștința tuturor persoanelor care au fost monitorizate prin camerele de supraveghere, inclusiv angajați ai Societății D____ 95 I____ SRL, în mod clar și permanent, însă reclamanta nu a făcut dovada unei informări clare și permanente a persoanelor supravegheate cu toate că această activitate de supraveghere se realiza în mod continuu, prin intermediul a 8 camere de supraveghere începând cu anul 2010 (cu 5 ani înainte de realizarea investigației), și nici nu a prezentat nicio dovadă de comunicare către angajați a informațiilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001.
Totodată, la Societatea D____ 95 I____ SRL nu s-a constatat existența vreunei pictograme care sa conțină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă si poziționată la o distanță rezonabila de locurile unde sunt amplasate echipamentele de supraveghere video, aspecte care au fost consemnate ca atare în procesul-verbal, apreciind că, în mod corect, Autoritatea Națională de Supraveghere a stabilit în sarcina reclamantei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001 „prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal”, prin încălcarea art. 4 alin (1) lit. c) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, precum și a art. 8 alin. (3). art. 11 și art. 12 din Decizia ANSPDCP nr. 52/2012, coroborate cu art. 5 și 8 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, faptă pentru care a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum total de 5.000 lei, în condițiile în care limita maximă pentru această contravenție este 25.000 lei.
Referitor la capătul de cerere privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, pârâta a învederat că nu este întemeiată, deoarece aprecierea proporționalității în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, a modului și mijloacelor de săvârșire a acesteia, scopului urmărit de făptuitor, a urmării produse, precum și circumstanțele personale ale contravenientului incumbă, în acest caz, Autorității Naționale de Supraveghere, potrivit dispozițiilor art. 35 alin (1) din Legea nr. 677/2001, conform cărora „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere”. În ceea ce privește reținerea, în sarcina reclamantei, a săvârșirii contravenției de „prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal” (art. 32 din Legea nr. 677/2001), s-a arătat că, la încadrarea faptei, echipa de control a ANSPDCP avut în vedere că reclamanta, de la înființare (anul 2010), timp de 5 ani, a prelucrat nelegal date cu caracter personal. Mai mult, pârâta a apreciat că susținerea reclamantei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001, nu poate fi primită, deoarece Legea nr. 677/2001 este o lege specială prin raportare la dispozițiile O.G nr. 2/2001, subliniind că, în cazul concursului dintre legea specială și legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială, precum și că sancțiunea aplicată reclamantei a fost stabilită prin raportare la prevederile Legii speciale nr. 677/2001, lege care nu prevede sancțiunea avertismentului pentru contravențiile stabilite în sarcina operatorilor.
Mai mult, la individualizarea sancțiunii aplicate. Autoritatea Națională de Supraveghere a luat în calcul toate aspectele și circumstanțele arătate de reclamantă în cadrul investigației, inclusiv conduita acesteia: faptul că este la prima abatere de acest gen, respectarea prevederilor art. 11 și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel încât sancțiunea aplicată a fost orientată spre minimul amenzii contravenționale prevăzute de legea specială, în condițiile în care limita superioară ce putea fi stabilită de organul constatator pentru contravenția săvârșită de reclamanta putea ajunge la 25.000 lei.
În continuare, pârâta a precizat că, la individualizarea sancțiunii s-a ținut cont că reclamanta a prelucrat încă de la înființare (anul 2010) o cantitate impresionantă de date cu caracter personal (imagine; nume și prenume, data și locul nașterii, cetățenia, domiciliu, data sosirii și data plecării, scopul călătoriei, ________ nr. act identitate precum și semnătura…etc.) aparținând unor categorii diferite de persoane fizice (turiști, angajați, vizitatori), precum și că fapta a fost constatată cu ocazia unei investigații din oficiu, la mai bine de 5 ani de la începerea prelucrărilor de date într-o multitudine de scopuri, subliniind că buna credință nu constituie un element la stabilirea sancțiunii, în conformitate cu prevederile OG nr. 2/2001. Astfel, a mai arătat pârâta că, la constatarea contravenției au fost luate în considerare: cazurile în care este înlăturat caracterul contravențional al faptei (printre acestea neregăsindu-se buna credință), principiile conform cărora sancțiunea contravențională stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, s-a mai arătat că, pentru a exista o faptă contravențională, nu trebuie analizată buna credință la săvârșirea acesteia, ci trebuie să se dovedească o încălcare a legii, fapt ce a fost de altfel constatat și sancționat prin procesul-verbal de către Autoritatea Națională de Supraveghere, apreciindu-se că s-au individualizat corect faptele săvârșite de reclamantă astfel că, la aplicarea amenzii, spre minimum, s-a ținut cont de faptul că reclamanta nu a săvârșit alte fapte contravenționale privind prelucrarea datelor personale și de caracterul continuu al faptelor reținute în sarcina sa, începând cu anul 2010 și până la data investigației (06.04.2015), deși reclamanta, a încălcat normele juridice cu privire la prelucrare datelor cu caracter personal și a afectat drepturile persoanelor vizate, prevăzute de art. 13-18 din Legea nr. 677/2001.
În continuare, pârâta a precizat că nu se poate justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, cu atât mai mult cu cât Legea 677/2001 este în vigoare încă din luna martie 2002. S-a apreciat că fapta reclamantei de a prelucra nelegal date cu caracter personal, cu încălcarea art. 4 alin (1) lit. c). art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001. art. 32 și art. 35 precum art. 8 alin. (3). art. 11 și art. 12 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 52/2012 a fost corect individualizată și sancționată de Autoritatea Națională de Supraveghere, cererea reclamantei fiind, astfel, neîntemeiată și nefondată.
Față de solicitarea reclamantei privind încuviințarea administrării probei cu martori, pârâta a învederat că, în cadrul investigației, s-au ridicat de la reclamantă o ________ documente (certificate pentru conformitate chiar de reprezentanta reclamantei), depuse ca anexă la întâmpinare, care împreună cu consemnările din procesul-verbal încheiat la fața locului, semnat fără obiecțiuni de reprezentanta reclamantei, fac dovada faptelor contravenționale reținute în sarcina reclamantei, apreciind că, în această situație sunt aplicabile prevederile art. 309 alin. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora „proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris”, solicitând respingerea probei cu martori, ca fiind inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 26 din Constituția României, art. 4, art. 12, art. 21 alin. (1), art. 22, art. 27 alin. (1), art. 32 și art. 35 din Legea nr. 677/2001, art.8, art. 11, art. 12 și art. 15 din Decizia nr. 52/2011 a ANSPDCP, art. 5, art. 7 și art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și pe dispozițiile Directivei nr. 95/46/CE, art. 7 și art. 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare/sancționare nr. 7892/06.04.2015; fișa de anunțare a sosirii și plecării, imagini supraveghere video căi de acces; imagini supraveghere video bucătarii; sentința civilă nr.5/21.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
În temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 22.06.2015, reclamanta Societatea D____ 95 I____ S.R.L. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, învederând că nu a contestat sancțiunea aplicată conform art. 31 din Legea nr. 6771/2001, subliniind faptul că omisiunea de a notifica nu întrunește elementul relei credințe, apreciind că necunoașterea legii nu exonerează de răspundere. În continuare, s-a învederat că pârâta nu a făcut dovada unor posibile prejudicii, subliniind că societatea nu a mai fost sancționată pentru o faptă asemănătoare. În ce privește oportunitatea îngăduirii probei testimoniale, reclamanta a învederat că această probă poate fi utilă și pertinentă soluționării cauzei, având în vederea că pârâta a afirmat că nu există documente din care să rezulte dacă angajații societății care lucrează în cele două bucătării unde sunt instalate camerele video au fost informați sau nu de existența acestora și dacă și-au dat acordul în această privință.
În drept, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 201 Noul Cod de procedură civilă.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorii D______ L________ – M____ și D______ F_____.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de reclamanta Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____, cu sediul în Mun. Târgoviște, _____________________-30, județul Dâmbovița, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură I____ N___ – Mun. Târgoviște, __________________________, nr. 61, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtaAgenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu sediul în București, __________________________. 28-30, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița, în conformitate cu art. 83 al.3 și art. 84 alin 2 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2015.
Președinte, Grefier,
Jud. E____ I___ C______-E____ G_________
Red EI/Tehnored. CEG
4 ex./
_____________>
Societatea D____ 95 I____ SRL – Hotel T____
Agenția Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
