Drepturi băneşti
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX – drepturi bănești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N____
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 593/C
Ședința publică din 24.04. 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C_____-E____ C______ – judecător
- B______ V_____ – asistent judiciar
- B_______ C______ – asistent judiciar
- M____ M______ – grefier
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanta L______ E____ cu domiciliul în ___________________, _____________________________, în contradictoriu cu pârâta _____________, cu sediul în comuna Dobreni, ______________________________ N____.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta L______ E____, ce se legitimează cu carte de identitate, instanța constatând că persoana prezentă este aceeași cu reclamanta din prezenta cauză, lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei _______________.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este litigiu de muncă – drepturi bănești;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești;
Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, tribunalul procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, conform art.131 din Noul Cod de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele astfel:
- competența generală aparține instanței sesizate potrivit art.126 din Constituția României și art.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară;
- în privința competenței materiale constată că acest tribunal este competent potrivit art.153 literele c și i din Legea nr.263/2010 și art.95 pct.1 NCPC;
- din punct de vedere teritorial competența în această cauză aparține Tribunalului N____ potrivit dispozițiilor art.154 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Instanța invocă, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.231 (2) prima teză: ”Instanța va înregistra ședințele de judecată”, raportat la de dispozițiile art.22(1), 23(1) și 26(1) din Constituția României și la Legea nr.677/2001 pentru următoarele motive:
Înregistrarea ședințelor presupune stocarea în mediul electronic a unor date de identificare personală temporală și spațială.
Aceste informații nu pot fi reținute decât după exprimarea consimțământului expres și informat al tuturor persoanelor aflate în sala de judecată: justițiabili, avocați, juriști și martori cărora li se vor prelua datele personale într-un sistem de stocare, fără ca instanța – cea care are în atribuții să înregistreze ședințele – să aibă și elementele de garantare a drepturilor și libertăților consfințite de dispozițiile constituționale enunțate.
În fapt, deși s-a instituit obligația de înregistrare instanței aceasta nu are pârghiile necesare de a controla baza de date constituită prin preluarea informațiilor din ședințele de judecată, nu poate garanta că acestea nu vor fi folosite și transferate în diverse alte scopuri și nu are prevederi legale, în dispozițiile actualului cod sau alte legi speciale de a prelua în scris, expres, sub semnătură proprie a consimțământului conform dispozițiilor Legii privind protecția datelor personale, nr.677/2001. Aceasta ar presupune o prevedere specială care să permită judecătorului ca, anterior fiecărei ședințe de judecată, să dea explicații amănunțite cu privire la această procedură de înregistrare, să notifice practic toate persoanele existente în sala de judecată că, prin acceptarea înregistrării datele lor de identificare personală vor rămâne într-un sistem electronic de date pe care nu îl poate nimeni garanta că nu va fi fraudat sau preluat de hackeri.
Potențialul de neconstituționalitate transpare astfel și din imposibilitatea depistării scopului pentru care Noul cod de procedură civilă a introdus acest text. Ar fi fost un scop procedural acceptabil doar dacă încheierile de ședință nu s-ar fi putut redacta decât pe baza înregistrării. Or, dispozițiile art. 232(1) Noul cod de procedură civilă prevăd că încheierea de ședință este redactată pe baza notelor de ședință ale grefierului și numai dacă este cazul pe baza înregistrărilor efectuate.
Întrebată fiind reclamanta arată că, în afară de proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, nu mai are de formulat alte cereri sau probe în cauză. Depune la dosar adresa nr.232/08.01.2014 a Inspectoratului Teritorial de Muncă N____ primită de colega de T_______ M______, care are pe rolul acestei instanței dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, cu același obiect.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, iar partea prezentă, fiind întrebată arată că este de acord ca dezbaterile fondului să urmeze la acest termen de judecată. Totodată instanța constată că nu mai este necesară aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, referitoare la estimarea duratei procesului și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reclamanta L______ E____, lasă la aprecierea instanței excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.231 (2) prima teză: ”Instanța va înregistra ședințele de judecată”, raportat la de dispozițiile art.22(1), 23(1) și 26(1) din Constituția României și la Legea nr.677/2001. Pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată respectiv, plata salariului pentru perioada 01.08.2013 – 28.10.2013 și a indemnizației pentru concediul de odihnă legal cuvenit pentru perioada 01.01.2013 – 28.10.2013, precum și virarea contribuțiilor datorate la bugetul consolidat de stat pentru toate aceste drepturi salariale.
În temeiul art. 394 din Noul cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față; constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXX din 14.01.2014, reclamanta L______ E____, domiciliată în ____________________, _______________________________, a chemat în judecată pârâta __________________________, cu sediul în Dobreni, Zona Industrială , județul N____, solicitând, în contradictoriu cu aceasta, plata salariului pentru perioada 01.08.2013 – 28.10.2013 și a indemnizației pentru concediul de odihnă legal cuvenit pentru perioada 01.01.2013 – 28.10.2013, precum și virarea contribuțiilor datorate la bugetul consolidat de stat pentru toate aceste drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, arată reclamanta că a fost angajata societății pârâte, pe postul de muncitor necalificat, până în 28.10.2013, dată la care conducerea unității a anunțat-o în legătură cu încetarea raporturilor juridice de muncă avute cu unitatea.
Deși a încercat soluționarea prezentului litigiu pe cale amiabilă, drepturile salariale pretinse în cauză nu i-au fost acordate, motiv pentru care reclamanta s-a văzut nevoită să promoveze prezenta acțiune, în dovedirea căreia a depus la dosar, în copie, actul de identitate, decizia de concediere nr. 154 din 28.10.2013, extras din carnetul de evidență care atestă stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj emisă de AOJFM – N____, precum și adresa eliberată de ITM N____ sub nr. 232/08.01.2014.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu a administrat probe în apărarea propriilor interese, achiesând astfel la pretențiile reclamantei.
Analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a fost salariata societății pârâte până la data de 28.10.2013, ocupând postul de muncitor necalificat, data la care contractul său de muncă a încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, în baza deciziei angajatorului nr. 154/28.10.2013 ( f.6 ).
Potrivit dispozițiilor art.159 și următ. din Codul Muncii, rep., pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește cel puțin o dată pe lună.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.144 și următ. din Codul muncii, rep., dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, neputând forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări. În conformitate cu art.146 alin.4 din codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă.
Față de mijloacele de probă administrate, raportat la normele legale invocate, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut atât dovada achitării drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 01.08.2013 – 28.10.2013, cât și dovada plății indemnizației pentru concediul de odihnă aferent intervalului 01.01.2013 – 28.10.2013, în condițiile în care raportul juridic de muncă dintre părțile litigante a încetat la data de 28 .10.2013, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, deși, codul Muncii, la art.272, stabilește că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta nu a depus dovezi în apărarea sa prin state de plată semnate de către reclamantă, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății drepturilor salariale solicitate, ori motivele care să justifice neplata acestora (art.168 Codul muncii).
De altfel, faptul că pârâta nu s-a achitat de obligația plății drepturilor salariale pretinse în cauză emană și din adresa emisă de ITM N____ sub nr. 232/08.01.2014, ce se regăsește la dosar.
D____ pentru care se apreciază că reclamanta este îndreptățită să beneficieze atât de plata salariilor pretinse în cauză, cât și a indemnizației de concediu de odihnă solicitată, cuantumul acestor drepturi urmând a fi determinat în raport cu salariul stabilit prin contractul de muncă intervenit între părțile litigante.
De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, la bugetul consolidat de stat, în condițiile legii.
Prin urmare, în temeiul textelor de lege invocate, tribunalul va obliga pârâta să vireze contribuțiile datorate la bugetul consolidat de stat, aferent drepturilor bănești cuvenite și neachitate reclamantei, acordate prin prezenta hotărâre.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța urmează să admită acțiunea formulată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L______ E____ cu domiciliul în ___________________, _____________________________, în contradictoriu cu pârâta _____________, cu sediul în comuna Dobreni, ______________________________ N____ și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru lunile august, septembrie și octombrie 2013, precum și indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei lucrate în anul 2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei contribuțiile datorate la bugetul consolidat de stat.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul N____, Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIR,
C_____-E____ C______ B______ V_____ B_______ C______ M____ M______
Red. C. C. 29.05.2014/tehnored. M.M. 29.05.2014, ex. 4
