Pretenţii
Cod operator: 3171
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V________ Ș______ P______
Grefier G______ S_____
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7266/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant L___ C_______ și pe pârât ____________________, având ca obiect pretenții daune morale.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, 17.05.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul L___ C_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ____________________ obligarea pârâtei la plata sumei de 498.000 lei cu titlu de daune morale pentru perioada în care a figurat ilegal, ca și rău platnic în AEGRM., realizându-se astfel prejudicierea prin îngrădirea activității în cadrul firmei al cărei asociat unic este.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 13.11.2006 a cesionat contractul de abonament O_____ societății Teo Steel Consulting cu acceptul O_____. Ulterior semnării cesiunii contractului pârâții au inventat cu rea credință noi sume debitoare în contul cedentului încâlcând atât prevederile contractului cât și propriile lor declarații. Mai arată reclamantul că pretențiile pârâtului nu reprezentau servicii prestate iar debitul nu a fost notificat nici cedentului și nici cesionarului., și, cu toate acestea au fost publicate în Arhiva Națională de Garanții Reale Mobiliare. Contractul cuprinzând debitul a fost cesionat către EOS KSI . Precizează reclamantul că a ajuns pe un site public ca și fiind rău platnic astfel încât o banală datorie neadevărată la un abonament s-a transformat într-o problemă care i-a afectat onoarea, credibilitatea, demnitatea și imaginea. În ceea ce privește notificarea debitului, aceasta s-a făcut oficial în noiembrie 2010 ,de către firma de recuperări EOS KSI, timp în care dobânzile au dublat suma de 33,94 lei
În drept au fost invocate dispozițiile contractuale, ale legii 677/2001, legii 99/1999.
În susținerea cererii au fost depuse în fotocopie facturi, notificarea EOS KSI, corespondența cu pârâta, contractul încheiat cu pârâta, contractul de cesiune către Teo Steel, contract de credit, contract de fidejusiune,contract de garanție reală mobiliară.
Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Iași, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Reclamantul , în răspunsul la întâmpinare a precizat că își modifică cererea solicitând 200.000 lei.
Pârata a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv culpa, prejudiciu și legătură de cauzalitate.
Prin încheierea din 13.11.2013 instanța a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale ale Judecătoriei iași.
În data de 12.12.2013 reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor la 1.100.000 lei ()f. 102, preizând că prelucrarea datelor sale cu caracter personal s-a făcut cu încălcarea art 4 din legea 677/2001, suma a fost pretinsă după cesionarea contractului, nu s-a procedat în mod legal la informarea sa, deși valoarea debitului era de 33,94 lei acesta a făcut în mod exagerat obiectul transferului către EOS KSI, datorită stigmatizării ca rău platnic, bonitatea sa a fost pusă la îndoială și a condus la rezilierea contractului de factoring fără regres anexat.A fost atașat un nou set de înscrisuri.(f.109-116)
Pârâta , față de majorarea pretențiilor a solicitat din nou ca instanța să admită excepția necompetenței materiale a judecătoriei Iași. Ulterior depunerii acestui înscris reclamantulși-a majorat din nou pretențiile la valoarea de 1.256.769 lei.
La termenul din 26.03.2014 instanța a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 10 aprilie 2001 între O_____ România și L___ C_______ a fost încheiat contractul de abonament cu numărul de telefon xxxxxxxxxx. În data de 13.11.2006. contractul de abonament a fost preluat prin cesiune de către firma Teo Steel Consulting SRL de la persoana fizică L___ C_______. Potrivit corespondenței purtată de reclamant cu pârâta (f 19)și facturilor anexate , în data de 13 noiembrie 2006 pe codul de abonat al reclamantului a fost emisă o factură de 174,04 lei reprezentând contravaloarea taxelor abonamentului și a opțiunilor active pentru perioada de facturare 11 noiembrie-10 decembrie precum și a costului suplimentar 11 octombrie-10 noiembrie 2006. Ulterior, în data de 12 decembrie 2006 a fost emisă o ultimă factură cu valoare de – 101,10 lei prin care erau restituite taxele facturate pentru perioada 13 noiembrie-10 decembrie 2006.(f 7 ) Din suma de 72,94 lei s-a efectuat o plată de 39 lei în data de 13 noiembrie 2006, ramânând un debit de 33,94 RON. (f.9). Despre această sumă reclamantul a avut cunoștință sau ar fi trebuit să știe, din moment ce a depus acest înscris intitulat situație financiară odată cu cererea de chemare în judecată (f 9).
Reține instanța că pârâta , urmând procedurile standard pentru a recupera creanța neachitată, a predat situația plâților restante către societatea IFN Next Capital Finance SA și ulterior către EOS Finance GMBH, acesta imputernicind pe EOS KSI România SRL pentru recuperarea creanței. Ulterior cesiunii, pârâta nu a avut nici o contribuție la procedurile urmate de societate a EOS KSI România (înscrierea datoriei în AEGRM, notificări, etc). Ca urmare a nemulțumirii exprimate de reclamant, în data de 7 noiembrie 2011, reprezentanții pârâtei l-au informat pe acesta că s-a decis compensarea debitului și a penalităților, anulând ordinul de recuperare al EOS KSI.
Reclamantul a invocat drept temei de drept nerespectarea de către pârâtă a art 4 și 18 din Legea 677/2001, care ar fi condus la etichetarea sa ca rău platnic, înscrierea în AEGRM, cu consecința respingerii contractului de factoring și , finalmente, producerea unui prejudiciu de 1.256.769 lei.
Art 4 din Legea 677/2001 prevede : (1) Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrarii trebuie sa fie:a) prelucrate cu buna-credinta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare;
b) colectate in scopuri determinate, explicite si legitime; prelucrarea ulterioara a datelor cu caracter personal in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica nu va fi considerata incompatibila cu scopul colectarii daca se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv a celor care privesc efectuarea notificarii catre autoritatea de supraveghere, precum si cu respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute de normele care reglementeaza activitatea statistica ori cercetarea istorica sau stiintifica;
c) adecvate, pertinente si neexcesive prin raportare la scopul in care sunt colectate si ulterior prelucrate;
d) exacte si, daca este cazul, actualizate; in acest scop se vor lua masurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate si pentru care vor fi ulterior prelucrate, sa fie sterse sau rectificate;
e) stocate _________________ sa permita identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesara realizarii scopurilor in care datele sunt colectate si in care vor fi ulterior prelucrate; stocarea datelor pe o durata mai mare decat cea mentionata, in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, se va face cu respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute in normele care reglementeaza aceste domenii, si numai pentru perioada necesara realizarii acestor scopuri.
(2) Operatorii au obligatia sa respecte prevederile alin. (1) si sa asigure indeplinirea acestor prevederi de catre persoanele imputernicite.
Art 18 din același act normativ stabilește că
(1) F___ a se aduce atingere posibilitatii de a se adresa cu plangere autoritatii de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea oricaror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost incalcate.
(2) Orice persoana care a suferit un prejudiciu in urma unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata ilegal, se poate adresa instantei competente pentru repararea acestuia.
(3) Instanta competenta este cea in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul. Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.
Cu toate că nu a precizat expres, instanța reține ca temei de drept și răspunderea civilă delictuală. Conform art. 998 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii faptei invocată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 „ omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Fapta ilicită poate fi definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane.
Reclamantul invocă ca și faptă ilicită producătoare de prejudicii nerespectarea dispozițiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, și anume faptul că pârâta i-ar fi preluat datele și ulterior predat către ‚ EOS KSI , care au condus la înscrierea sa în AEGRM ca și datornic. Analizând înscrisurile depuse de către ambele părți se constată din corespondența purtată cu reclamantul că pârâta a procedat în conformitate cu procedurile standard și a predat către EOS KSI situația plâților, și automat și datele de identificare ale abonatului, fără a face distincție între cuantumul datoriilor sau persoana debitorului. Fapta pârâtei de cesiune a creanței și de predare a datelor personale nu poate fi reținută ca o faptă ilicită, exercitată cu rea-credință, datele cu caracter personal nefiind folosite în disprețul prevederilor legale, ci urmărind scopul recunoscut de lege, acela de a recupera o datorie. Responsabilitatea înscrierii datoriei în AEGRM nu aparține pârâtei. Totodată se constată că reclamantul nu a precizat în ce constă ilicitul faptei, neaducând dovezi în acest sens.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ, suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. Prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
În ceea ce privește caracterul cert, instanța reține că în prezenta cauză prejudiciul nu îndeplinește această condiție, având în vedere că reclamantul invocă faptul că înscrierea creanței în AEGRM și etichetarea ca rău platnic a condus la respingerea unui contract de factoring. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă doar respingerea cererii de către asigurator , fără a fi indicat motivul respingerii acestui contract, iar reclamantul nu a solicitat administrarea de alte probe în susținerea acțiunii sale.Astfel, instanța nu își poate forma convingerea fermă că pârâtul a suferit un prejudiciu cert.
În egală măsură, nu se poate reține nici îndeplinirea celei de-a treia condiții a răspunderii civile delictuale, și anume legătura de cauzalitate. În contextul crizei economice mondiale veniturile reclamantului oricum ar fi suferit o diminuare, și nu se poate face o minimă legătură între fapta pârâtei și prejudiciul suferit de reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta nu a dovedit caracterului ilicit al faptei și caracterul cert al prejudiciului.
Având în vedere aceste argumente de drept și de fapt, instanța constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale și prin urmare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L___ C_______, domiciliat în Iași, __________________ bis, în contradictoriu cu pârâta ____________________ cu sediul în București, _______________________ 51-53.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la judecătoria iași.
Pronunțată în ședință publică,azi, 21.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./23.09.2014
