Refuz soluţionare cerere
DOSAR NR.XXXXXXXXXXXX
Operator de date cu caracter personal nr.3727
R O M Â N I A
TRIBUNALUL G______
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.319/C__
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M_____ Z___ U____
Grefier V______ S____
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamant L____ G______ și pe pârât POLIȚIA M___________ G______, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâta Poliția M___________ G______.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, după care:
Reclamantul învederează instanței că nu mai solicită probe noi.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii ținându-se cont de actele de la dosar, să fie obligată pârâta să nominalizeze agentul de poliție care s-a ocupat de soluționarea petițiilor sale până în prezent iar în cazul în care va mai formula alte petiții să nu mai fie soluționate tot de acest agent de poliție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G______ la data de 05.02.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXX reclamantul L____ G______ a chemat în judecată pârâta Poliția M___________ G______, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i comunice informațiile solicitate prin cele 20 de întrebări adresate prin petiția înregistrată sub nr.xxxxxx din 28.12.2012.
În motivarea cererii reclamantul arată că se adresează instanței în baza Legii nr.554/2004, considerând că a fost vătămat într-un dreptul al său printr-un act administrativ.
Această solicitare o motivează reclamantul prin aceea că agenții de poliție care au soluționat petițiile sale, în diferite situații au folosit în permanență același text, care cu timpul s-a uzat și a devenit o lozincă.
Reclamantul a depus în copie cererea adresată Poliției M___________ G______ și răspunsul primit.
Prin adresa nr.xxxxxx/27.02.2013 Poliția M___________ G______, la solicitarea instanței, a comunicat petiția primită de la reclamant, răspunsul acestei instituții și dovada că i-a înaintat răspunsul prin poștă.
La data de 05.04.2013 reclamantul L____ G______ a depus un înscris intitulat „Întâmpinare”, prin care arată că solicită pârâtei Poliția M___________ G______ să–i comunice „numele și prenumele” polițiștilor care au instrumentat cererile sau petițiile sale, folosind mereu același răspuns.
Arată reclamantul că își întemeiază cererea pe dispozițiile din Constituția României, Legea nr.544/2001 și Legea nr.554/2004.
Menționează reclamantul că toate cererile ce fac obiectul prezentului dosar au fost adresate conducătorului Poliției M___________ G______, deoarece potrivit legislației în vigoare numai această persoană semnează răspunsurile astfel formulate.
Procedând la judecarea cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile existente la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază ca fiind parțial întemeiată acțiunea, motiv pentru care urmează să o admită în consecință, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Reține tribunalul că, prin acțiunea promovată, reclamantul L____ G______ a reclamant un refuz al instituției pârâte de a-i comunica anumite informații, în esență, referindu-se la numele și prenumele lucrătorilor de poliție care au soluționat cererile arătate de reclamant în petiția menționată.
Astfel, reclamantul a adresat pârâtei petiția înregistrată sub nr.528/27.12.2012, iar după repartizarea lucrării, nr.xxxxxx/28.12.2012, solicitând comunicarea numelui și prenumelui lucrătorilor de poliție care au soluționat cererile menționate de acesta în petiția arătată.
La petiția menționată, pârâta a comunicat reclamantului adresa nr.xxxxxx/08.01.2013 prin care a arătat că nu poate furniza informațiile solicitate întrucât acestea intră sub incidența Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Situația concretă dedusă judecății, poate fi calificată ca o contestație împotriva refuzului autorității publice de a furniza informații petentului, astfel cum refuzul de a soluționa o cerere este definit de art.2 lit. i din Legea contenciosului administrativ.
Motivul pentru instituția publică a refuzat furnizarea informațiilor solicitate de către reclamat a fost indicat ca fiind incidente prevederile art.12 alin.1 lit. d din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informații, conform cărora se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, informațiile cu privire la datele personale.
Tribunalul nu poate primi susținerile pârâtei, în contextul în care se observă că reclamantul, ce a avut numeroase sesizări adresate Poliției mun. G______, este îndreptățit a cunoaște numele lucrătorilor de poliție care au soluționat sesizările formulate de aceasta.
A considera că informații de acest gen constituie date cu caracter personal în sensul art.3 lit. a din Legea nr.677/2001, ar echivala cu ignorarea dreptului cetățeanului de a cunoaște funcționarul însărcinat cu rezolvarea sesizării sale, o asemenea informație putând fi de interes pentru acesta, față de prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.554/2004 conform cărora „Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă”.
Or, pentru aplicabilitatea acestui text, se impune cunoașterea de către persoana petiționară a numelui și prenumelui funcționarului respectiv, fiind imperios necesar ca pe un act emis de o autoritate să figureze și numele persoanei care a întocmit actul și nu numai numele conducătorului instituției.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei de a nu desemna anumiți lucrători de poliție pentru a soluționa viitoarele sesizări ale acestuia, tribunalul urmează să o respingă, solicitarea fiind nejustificată și formulată la modul generic, fără a indica anumite elemente de natură a putea identifica lucrătorii de poliție la care se face referire și nici anumite aspecte ce i-ar face pe aceștia incompatibili de a soluționa eventuale și viitoare sesizări ale reclamantului.
Instanța nu se poate subroga în drepturile conducătorului instituției publice, acesta fiind singurul care are ca și atribuție stabilirea sarcinilor de serviciu ale subordonaților săi, în speță, repartizarea spre rezolvare a anumitor sesizări.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să comunice reclamantului relațiile solicitate de acesta prin petiția înregistrată sub nr.528/27.12.2012, respectiv numele și prenumele lucrătorilor de poliție care au soluționat cererile menționate de reclamant în petiția menționată.
Va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei de a nu desemna anumiți lucrători de poliție pentru a soluționa viitoarele sesizări ale acestuia și va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul L____ G______ domiciliat în mun. G______, _____________________, județul G______ în contradictoriu cu pârâta Poliția M___________ G______ cu sediul în mun. G______, ______________________.1, județul G______.
Obligă pârâta să comunice reclamantului relațiile solicitate de acesta prin petiția înregistrată sub nr.528/27.12.2012, respectiv numele și prenumele lucrătorilor de poliție care au soluționat cererile menționate de reclamant în petiția menționată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei de a nu desemna anumiți lucrători de poliție pentru a soluționa viitoarele sesizări ale acestuia.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.04.2013.
| Președinte, |
M_____ Z___ U____ Grefier,
V______ S____
Red.jud.UMZ
Ex.4/31.07.2013
