Despre motivarea deciziei CCR privind înregistrarea PrePay și WiFi – doi pași înapoi pentru dreptul la viață privată

Acum câteva zile (mai precis pe 24 octombrie) a fost publicată și motivarea Curții Constituționale (CCR) cu privire la neconstituționalitatea proiectului de lege de înregistrare a cartelelor pre-pay și a utilizatorilor de WiFi.

Deși am susținut de multă vreme că este un proiect de lege prost, care nu-și va atinge scopul propus și care aduce atingere dreptului la viață privată – deci ar trebui să mă bucur de decizia CCR. Dar trebuie să recunosc că motivarea este extrem de subțire și – cu privire la unele aspecte tehnice importante – pur și simplu eronată.

1. Eroare: datele de trafic și datele abonaților sunt 2 chestiuni distincte.

Motivația este axată în jurul ideii că legea pentru înregistrarea datelor abonaților este doar o anexă sau un follow-up al legii privind păstrarea datelor de trafic. Ba chiar am impresia că CCR confundă datele de trafic cu datele abonaților. Cred că, din păcate, CCR se află într-o eroare de fond majoră care și-a pus amprenta în mod negativ asupra argumentației.

Chiar dacă nu mi-ar servi la nimic să demontez decizia CCR, trebuie să fim corecți: nu există nicio legătură directă între datele de trafic și datele abonaților. Sunt două concepte diferite atât tehnic, cât și juridic. Singura legătură dintre cele două este că ambele pot fi date personale (sau cel puțin date care pot aduce atingere vieții private) în sectorul comunicațiilor electronice.

Să înțelegem corect diferențele:

Datele de trafic sunt date tehnice necesare comunicațiilor electronice. Ele sunt colectate și procesate de către operatorii de telefonie și Internet ca urmare a necesității realizării comunicației. Fără colectarea lor comunicația electronică nu ar fi posibilă. Ele sunt definite în mod precis în art 2 (b) din legea 506/2004.

Datele de trafic pot identifica în mod indirect o persoană șî ca atare, conform definiției de la art 3 a) din legea 677/2001 pot fi date cu caracter personal.

Un aspect suplimentar este că datele de trafic sunt colectate automat, fără ca o persoană fizică să știe în fiecare moment ce date sunt colectate despre el – deci ridică niște probleme suplimentare dpdv al vieții private. De aceea există obligații specifice cf. Legii 506/2004 art 4.

Accesul la datele de trafic ar trebui să se facă exclusiv cu autorizarea unui judecător așa cum este prevăzut și în Codul de Procedură Penală.

Datele abonaților (și ele sunt cele care sunt obiectul reglementării în propunerea pre-pay) sunt date personale care identifică în mod direct o persoană. Ele sunt transmise în mod direct de o persoană ce vrea să se aboneze la serviciile de comunicații electronice și să beneficieze de un abonament (deci plată după efectuarea serviciilor) și sunt necesare pentru derularea contractului de comunicațiile electronice. Sunt date personale trimise voluntar și vizibil.

Cu toate acestea, o comunicație electronică poate să aibă loc fără a avea datele abonaților.

Ca atare procesarea datelor abonaților este identică cu procesarea datelor persoanelor fizice din alte contracte (de ex. energie, credite, apa, gaz) și este reglementată de regulile generale din legea 677/2001. De aceea nici nu există o definiție a datelor abonaților. Singurul aspect specific sectorului comunicațiilor electronice – și care este reglementat prin art 11 legea 506/2004 – este înscrierea în Registrul Abonaților – care este un drept și nu o obligație pentru abonat.

Accesul la datele abonaților în sectorul comunicațiilor electronice ar trebui să se facă exact în aceleași condiții ca și accesul la datele abonaților din orice alt sector comercial.

Deci ceea ce aduce nou legea cu privire la înregistrarea cartelelor pre-pay și WiFi – și un aspect tratat superficial de decizia CCR, IMHOeste dacă operatorii trebuie să colecteze mai multe date personale decât ar fi strict necesar pentru realizarea tehnică a unei comunicații – doar pentru ca ar putea fi necesare organelor de urmărire penală. Aici CCR face un copy-paste din decizia trecuta precizând doar că „nici Constituția și nici jurisprudența Curții Constituționale nu interzic stocarea preventivă, fără o ocazie anume, a datelor de trafic și de localizare” (par 46) , deși în proiectul de lege supus discuției nu este vorba de date de trafic și de localizare, ci de datele abonaților.

Deci , daca Constituția nu ne interzice stocarea preventivă, înseamnă ca se pot da orice legi pentru a stoca orice date personale, doar în ideea ca ar putea fi necesare pentru activitatea de poliție sau combatere a terorismului?

Eu cred că nu și CEDO a fost foarte clar în privința asta – atât în cazul Marper vs. UK, dar și în Klass vs Germania:

CEDO a statuat pericolul pe care o lege care permite supravegherea secretă îl reprezintă la adresa democrației sub pretextul apărării ei, afirmând că “statele contractante nu pot, în numele luptei împotriva terorismului și spionajului, să adopte orice măsuri pe care acestea le consideră necesare”

  1. În același timp să apreciem corect fondul analizei textului criticat care puncteaza o serie de aspecte concrete – pe care le-am subliniat și noi în luările de poziție publice anterioare – care duc la considerarea măsurii ca fiind total disproporționate:

Propunerea nu este formulată clar, riguros și exhaustiv pentru a oferi încredere cetățenilor, caracterul strict necesar într-o societate democratică nu este pe deplin justificat, iar proporționalitatea măsurii nu este asigurată prin reglementarea unor garanții corespunzătoare (Par. 44 din Decizie)

cum ar fi:

  • inexistența garanțiilor și măsurilor tehnice și operaționale pentru întreaga activitate
  • lărgirea subiectelor de drept cărora le incumbă obligația de a reține și stoca datele
  • neclaritate cu privire la cine pune la dispoziție formularul tipizat și care, astfel, colectează aceste date
  • neclaritate cu privire la obligațiile celor ce vand cartele pre-pay cu privire la a garanta confidențialitatea, securitatea și utilizarea acestor date
  • neclaritate cu privire la obligațiile de garantare a securității datelor din partea celor care colectează datele cu privire la
  • inexistența modalitații în care datele sunt accesate și utilizate, ceea ce face ca “legea să fie viciată în mod iremediabil”

În concluzie decizia CCR lasă larg ușa deschisă pentru un nou text legislativ pe problema înregistrării cartelelor PrePay și lasă impresia că nu a înțeles aspectele tehnice de bază ale cazului.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>