Scurt istoric al legilor privind retenția datelor

De unde a pornit totul?

În 2006 a apărut o directivă care spunea că păstrarea datelor de trafic, de localizare şi de identificare e obligatorie pentru furnizorii de servicii şi de reţele de comunicaţii electronice. Explicația datelor de trafic se regăsește în articolul anterior.

Ce a urmat în România după adoptarea directivei?

Prima lege (Legea nr. 298/2008) prin care s-a dorit transpunerea directivei a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituțională (CCR) prin Decizia nr. 1258 din 8 octombrie 2009. Apoi, neținând cont de considerentele din prima decizie CCR, în 2012, România a mai adoptat o lege privind retenția datelor, Legea nr. 82/2012.

În aprilie 2014, însăși Directiva europeană privind retenția datelor a fost invalidată de Curtea de Justiție a Uniunii Europeane (CJUE) și abia după asta și a doua lege adoptată de Parlament (Legea nr. 82/2012) a fost declarată neconstituțională de către CCR, la fel ca prima, tot cu unanimitate de voturi prin Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014.

45 de zile.

După deciziile Curții Constituționale, Parlamentul sau Guvernul au la dispoziție 45 de zile pentru a rezolva aspectele de neconstituționalitate. După 45 de zile, legea este suspendată de drept. Termenul se calculează de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial. În cazul Deciziei nr. 440 din 8 iulie 2014, aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial pe 4.09.2014.

Ce înseamnă neconstituționalitate?

O lege neconstituțională e o lege care contravine regulilor și normelor pe care o țară s-a angajat să le respecte față de cetățenii săi și nu numai. Odată ce o lege a fost declarată neconstituțională, aceasta nu se mai aplică. Ea este suspendată de drept și nu mai produce efecte.

La ce alte anomalii să ne mai așteptăm?

Lucrurile în nici un caz nu se vor opri aici. Putem oricând să ne așteptăm la o nouă propunere de lege, de care probabil nici nu vom ști că s-a adoptat. Deja am văzut două noi proiecte de lege care sunt într-un fel aceeași Mărie cu altă pălărie:

  • legea pentru înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay. Legea privind aprobarea Ordonanței guvernului 111/2011 a fost adoptată în regim de urgență și a fost declarată neconstituționlă pe 16 septembrie 2014. CCR a decis cu majoritate de voturi ca legea este neconstituțională, dar așteptăm și textul motivației pentru a vedea argumentele curții. ApTI a trimis un amicus curiae bazat pe analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE); rămâne de văzut dacă motivele invocate în opinia ApTI vor fi luate în calcul.

Oare România chiar nu trage nicio concluzie din tot ce s-a întâmplat până acum?

1 Comment

  1. Pingback: Păstrarea datelor privind detaliile de zbor (PNR proposal) în dezbatere azi în LIBE Committee | Date personale si viata privata

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>