(insemnare de Andra Bucur – Fundația pentru o Societate Deschisa, postat si pe blogul Coaliției de date deschise)
De câțiva ani, România face pași, discreți, dar siguri în mișcarea datelor deschise. Avem legi care permit cetățeanului să folosească informația culeasă din bani publici și angajamente de publicare a datelor într-un format tehnic din care informația poate fi preluată prin mijloace automate.
La baza datelor deschise se află accesul la informații de interes public, transparența și guvernarea deschisă, care permit cetățeanului să monitorizeze cheltuirea banului public sau să beneficieze de aplicații software pentru telefon, care îi arată cu exactitate în câte minute vine următorul mijloc de transport în comun.
Disponibilitatea informației online conduce însă la controverse, din cauza rapidității cu care informația ajunge la un număr mare de persoane, în orice colț al lumii.
Exemple la limită
În ultima perioadă, în România, se discută despre scurgerile de informații din dosarele aflate în faza de urmărire penală și dacă este vorba despre un interes public de a ști sau despre protecția vieții private și a prezumției de nevinovăție? Similare sunt cazurile privind disponibilitatea numelor complete și a notelor de la examenele de intrare la rezidențiat sau în magistratură, ori disponibilitatea adresei exacte și a altor informații din declarațiile de avere.
Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie a furnizat de curând baze de date cu informații despre pacienți unei firme private, aceasta din urmă urcând ulterior datele pe Google. O pacientă s-a gândit să solicite rezultatele testului ei de sarcină direct de la Google, dacă tot s-a întâmplat această imprudență
În SUA au fost puse pe o hartă locațiile permiselor de armă, putându-se astfel identifica adresele persoanelor care au un astfel de permis, fie că au efectiv sau nu o armă. Posesorii permiselor de armă s-au alarmat întrucât această inițiativă îi face vulnerabili la presiuni și le încalcă dreptul la viață privată.
Așadar, ce facem când ne aflăm la conflictul dintre aceste două drepturi fundamentale: dreptul de a avea acces la informații și dreptul la viață privată? Care este limita publicării informației și a interesului public?
Această dezbatere este încă la început și soluțiile întârzie să apară, dar până atunci, amintim inițiative precum cea a Fundației Sunlight, care a elaborat niște linii directoare pentru publicarea datelor, luând în considerare datele sensibile, precum datele cu caracter personal, propunând ca excepțiile de la comunicare să fie clare, datele personale să beneficieze de o atenție deosebită și să se publice date agregate pentru evitarea posibilității de identificare. Tot în acest sens ar trebui analizat cu atenție și Avizul 06/2013 privind reutilizarea datelor deschise și a informațiilor din sectorul public adoptat de Grupul de Lucru “ Articolul 29” privind protecția datelor adoptat la 5 iunie 2013.
Acesta sunt doar câteva exemple de conciliere al celor două drepturi, însă întrucât implementarea lor ne afectează pe fiecare dintre noi, este esențial să ne implicăm încă de la început în dezbatere și să ne spunem punctul de vedere.
